Definitie Blestema - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Blestema, blestem, verb I. Tranzitiv A invoca urgia divinitatii impotriva cuiva. ♦ Intranzitiv A injura, a ocari, a huli.[Prez. indicativ acc. si: blestem] – Limba Latina popular Blastimare (= blasphemare).

Varianta definitie 2: A blestema antonim: a binecuvanta

Varianta definitie 3: Blestema verb verifica cuvantul: excomunica.

Varianta definitie 4: Blestema verb, indicativ prezent 1 blestem/blestem, 3 singular si plural blestema/blestema

Varianta definitie 5: A BLESTEMA blestem
1. tranzitiv A supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
2. intranzitiv A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare

Varianta definitie 6: Blestema (-m, -at), verb –
1. A huli, a ocari. –
2. (Refl.) A face juramint, a se jura. –
3. A vorbi de rau, a ponegri, a defaima. – Varianta blastama, blastema.
Mr. blastim, megl. bl’astim.
Limba Latina *blastēmāre, der. de la blasphemāre (Puscariu 205; Meyer, Alb.
St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); conform sp. lastimar, care atesta existenta formei limba latina vulg., cu t in loc de f; verifica cuvantul: si limba italiana biasimare, franceza blamer.
Derivat blestem, substantiv neutru (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, il considera un der. de la limba latina *blastemium (in loc de blasphemium); blestemat, adjectiv (ticalos, afurisit; bandit; potlogar); blestematesc, adjectiv (infam); blestemateste, adverb (invechit, in chip mizerabil); blestemati, verb (a ajunge rau); blestematie, substantiv feminin (actiune reprobabila, in general).