Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Blestema

1 * Cuvantul cu diacritice: blestemá
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: BLESTEMA, blestem, verb I. Tranzitiv A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranzitiv A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. indicativ acc. și: blestem] – Limba Latina popular blastimare (= blasphemare).

2 * Cuvantul cu diacritice: a blestema
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: A blestema antonim: a binecuvânta

3 * Cuvantul cu diacritice: blestemá
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: BLESTEMA verb verifica cuvantul: excomunica.

4 * Cuvantul cu diacritice: blestemá
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: blestema verb, indicativ prezent 1 blestem/blestem, 3 singular și plural blestemă/blestemă

5 * Cuvantul cu diacritice: a blestemá bléstem
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: A BLESTEMA blestem 1. tranzitiv A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranzitiv A rosti blesteme la adresa cuiva. limba latina blastemare

6 * Cuvantul cu diacritice: blestemá -m -át
Cuvantul fara diacritice: blestema

Definitie: blestema (-m, -at), verb – 1. A huli, a ocărî. – 2. (Refl.) A face jurămînt, a se jura. – 3. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima. – Varianta blăstăma, blăstema. Mr. blastim, megl. bl’astim. Limba Latina blastēmāre, der. de la blasphemāre (Pușcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); conform sp. lastimar, care atestă existența formei limba latina vulg., cu t în loc de f; verifica cuvantul: și limba italiana biasimare, franceza blâmer. Derivat blestem, substantiv neutru (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, îl consideră un der. de la limba latina blastemium (în loc de blasphemium); blestemat, adjectiv (ticălos, afurisit; bandit; potlogar); blestemățesc, adjectiv (infam); blestemățește, adverb (învechit, în chip mizerabil); blestemăți, verb (a ajunge rău); blestemăție, substantiv feminin (acțiune reprobabilă, în general).