Bobină
Definitie, sens si explicatie
1Bobină, bobine, substantiv feminin Mosor de diverse forme, pe care se infasoara ata, sarma, cablu electric etcetera; prin extensiune mosorul impreuna cu spirele infasurate pe el. ♦ Prin specializare: Ansamblu de spire format prin infasurarea in serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din franceza Bobine.
2Bobină substantiv
1. mosor, (Moldova) macara. (- cu ata.)
2. (Fiz.) (iesit din uz) self.
3. (cuvant ce tine de fizica) bobina cu reactanta = reactor.
1. mosor, (Moldova) macara. (- cu ata.)
2. (Fiz.) (iesit din uz) self.
3. (cuvant ce tine de fizica) bobina cu reactanta = reactor.
3Bobina substantiv feminin, g.-d. art. bobinei; plural bobine
4Bobină -e f. 1) Suport (cilindric) care serveste la infasurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din aceasta piesa si spirele infasurate pe ea. ♢ - electrica element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine
5Bobină substantiv feminin
1. suport cilindric pe care se poate infasura un fir, un cablu, o pelicula sau banda magnetica; ansamblu compus din acest suport si firul, cablul etcetera infasurat pe el. ♢ mosor.
2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire infasurate in jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. o - de inductie = transformator electric din doua infasurari bobinate pe un singur miez de fier. (< franceza bobine)
1. suport cilindric pe care se poate infasura un fir, un cablu, o pelicula sau banda magnetica; ansamblu compus din acest suport si firul, cablul etcetera infasurat pe el. ♢ mosor.
2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire infasurate in jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. o - de inductie = transformator electric din doua infasurari bobinate pe un singur miez de fier. (< franceza bobine)
6Bobină substantiv feminin
1. Piesa cilindrica pe care se poate infasura un fir, un cablu etcetera; ansamblu compus din piesa aceasta si firul, cablul etc infasurat pe ea. ♦ Înfasurare a unui fir intr-o masina sau intr-un aparat electric.
2. Înfasurare a unui fir de ata, de sfoara etcetera pe un betisor, un mosor etcetera; ghem. [< franceza bobine].
1. Piesa cilindrica pe care se poate infasura un fir, un cablu etcetera; ansamblu compus din piesa aceasta si firul, cablul etc infasurat pe ea. ♦ Înfasurare a unui fir intr-o masina sau intr-un aparat electric.
2. Înfasurare a unui fir de ata, de sfoara etcetera pe un betisor, un mosor etcetera; ghem. [< franceza bobine].
7Bobina, bobine substantiv feminin (er.) testicul. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)