Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Borh

1 * Cuvantul cu diacritice: borh-
Cuvantul fara diacritice: borh

Definitie: borh- – Rădăcină expresivă, care pare a imita ghiorțăitul sau zgomotul mațelor. Creație spontană, bazată pe aceeași consonanță care a dat naștere limba greaca (veche) βορβορυγμός, conform și borț. Numeroase der., care se dau în continuare, toate (cu excepția lui burduf, reintegrat în literatură datorită constantului său uz pastoral), păstrează o nuanță familiar și chiar o anume vulgaritate: în pofida circulației sale extinse, are o folosire destul de limitată în limba scrisă. Conform: Iordan, BF, II,192. Derivat borhăi, borfă(n)i, verb (a chiorăi mațele; a-și scoate mațele vitelor cu coarnele); borhăie (var. borheie, bîr(di)haie), substantiv feminin plural (intestine, mațe); borhan, substantiv neutru (burtă, pîntece, stomac); borhan, substantiv neutru (burtă, proeminență, protuberanță); bu(r)d(ul)e(a), substantiv masculin (burtos; poreclă pentru copiii grași); bărdihan (var. bîrdihan, burdihan, etcetera), substantiv neutru (burtă, măruntaie); bîrdizan (var. burdizan), substantiv neutru (bășică); burduhoaie, substantiv feminin (butoi); burduhăni (var. bărdăhăni). verb (a scoate mațele); borhot, substantiv neutru (măruntaie; fruct fermentat, înainte sau după distilarea alcoolului), nume care se explică prin bășicile produse de fermentarea masei de fructe, și care amintesc de ghiorăit; borhoti, verb (a fermenta); bortilă, substantiv feminin (Trans., borhot, fruct fermentat), care trebuie să fie reducere de la borhotilă; burduf (var. burduș, burduj, bortuf, burtuc), substantiv neutru (stomac, pîntece; peritoneu; bășică; uger; foale; cutia viorii; copil mic); burduhos, adjectiv (burtos); burduhănos, adjectiv (burtos); burduși, verb (a înțesa, a îngrămădi; a bate, a lovi; a se strica fructele; a se îndoi peretele), pentru al cărui semantism conform bîcși; burdușeală, substantiv feminin (proeminență; bătaie, tăbăceală); burdui, verb (struna viorii pentru „la”), probabil datorită materiei sale prime; butuș, substantiv neutru (pîntece; uger); butuși, verb (a bate, a face zob). Nu știm dacă trebuie adăugat aici bolbotină, substantiv feminin (Trans., fructă necomestibilă), pe care Scriban îl derivă din bulgara bŭlvotina „vomitare” , și care pare a fi o varianta de la cuvîntul menționat borhotilă. Se cuvine să adăugăm că pentru burduf s-au căutat adesea etimoane străine. După Cihac, II, 23, trebuie să punem în legătură acest cuvînt cu limba rusa brjucho „pîntece”, brjuchan „burtos”, pol. brzuch „pîntece”, burdziuk „burduf”; însă explicația nu este suficientă în ce privește fonetismul, și, pe de altă parte, termenii respectivi, par a proveni în parte din rom. Densusianu, GS, I, 349 (și Rosetti, II, 82), pun în legătură burduf cu tăt. burdak „gras”, azerbaidjan burduk „burduf”. Pentru Diculescu, 176, este cuvînt germanic, legat de dan. bör „sînul mamei”, și de limba germana med. de sus burt „naștere”. Borhot este, pentru Scriban, un der. de la mag. bor 'vin„. Pentru burdui, DAR propune un etimon bordoneus, de tip imitativ. Din rom. par a proveni pol. b(u)rzuch, rut. burduch (Miklosich, Wander., 13), săs. burdû, mag. burdo (Edelspacher 10).