Definitie Borh - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Borh- – Radacina expresiva, care pare a imita ghiortaitul sau zgomotul matelor.
Creatie spontana, bazata pe aceeasi consonanta care a dat nastere limba greaca (veche) βορβορυγμός, conform si bort.
Numeroase der., care se dau in continuare, toate (cu exceptia lui burduf, reintegrat in literatura datorita constantului sau uz pastoral), pastreaza o nuanta familiar si chiar o anume vulgaritate: in pofida circulatiei sale extinse, are o folosire destul de limitata in limba scrisa.
Conform: Iordan, BF, II,
192. Derivat borhai, borfa(n)i, verb (a chiorai matele; a-si scoate matele vitelor cu coarnele); borhaie (var. borheie, bir(di)haie), substantiv feminin plural (intestine, mate); borhan, substantiv neutru (burta, pintece, stomac); borhan, substantiv neutru (burta, proeminenta, protuberanta); bu(r)d(ul)e(a), substantiv masculin (burtos; porecla pentru copiii grasi); bardihan (var. birdihan, burdihan, etcetera), substantiv neutru (burta, maruntaie); birdizan (var. burdizan), substantiv neutru (basica); burduhoaie, substantiv feminin (butoi); burduhani (var. bardahani). verb (a scoate matele); borhot, substantiv neutru (maruntaie; fruct fermentat, inainte sau dupa distilarea alcoolului), nume care se explica prin basicile produse de fermentarea masei de fructe, si care amintesc de ghiorait; borhoti, verb (a fermenta); bortila, substantiv feminin (Trans., borhot, fruct fermentat), care trebuie sa fie reducere de la *borhotila; burduf (var. burdus, burduj, bortuf, burtuc), substantiv neutru (stomac, pintece; peritoneu; basica; uger; foale; cutia viorii; copil mic); burduhos, adjectiv (burtos); burduhanos, adjectiv (burtos); burdusi, verb (a intesa, a ingramadi; a bate, a lovi; a se strica fructele; a se indoi peretele), pentru al carui semantism conform bicsi; burduseala, substantiv feminin (proeminenta; bataie, tabaceala); burdui, verb (struna viorii pentru „la”), probabil datorita materiei sale prime; butus, substantiv neutru (pintece; uger); butusi, verb (a bate, a face zob).
Nu stim daca trebuie adaugat aici bolbotina, substantiv feminin (Trans., fructa necomestibila), pe care Scriban il deriva din bulgara bŭlvotina „vomitare” , si care pare a fi o varianta de la cuvintul mentionat *borhotila.
Se cuvine sa adaugam ca pentru burduf s-au cautat adesea etimoane straine.
Dupa Cihac, II, 23, trebuie sa punem in legatura acest cuvint cu limba rusa brjucho „pintece”, brjuchan „burtos”, pol. brzuch „pintece”, burdziuk „burduf”; insa explicatia nu este suficienta in ce priveste fonetismul, si, pe de alta parte, termenii respectivi, par a proveni in parte din rom.
Densusianu, GS, I, 349 (si Rosetti, II, 82), pun in legatura burduf cu tat. burdak „gras”, azerbaidjan burduk „burduf”.
Pentru Diculescu, 176, este cuvint germanic, legat de dan. bör „sinul mamei”, si de limba germana med. de sus burt „nastere”.
Borhot este, pentru Scriban, un der. de la mag. bor 'vin„.
Pentru burdui, DAR propune un etimon *bordoneus, de tip imitativ.
Din rom. par a proveni pol. b(u)rzuch, rut. burduch (Miklosich, Wander., 13), sas. burdû, mag. bürdo (Edelspacher 10).