Bot
Definitie, sens si explicatie
1Bot, boturi, substantiv neutru
1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ♢ Expresie A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala.
A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct.
A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva).
A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Familiar) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Familiar) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva.
A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect.
A face bot = a se supara, a se bosumfla.
2. Figurativ Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica.
Botul cizmei.
Botul automobilului.
Botul locomotivei. – Etimologie necunoscuta
1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ♢ Expresie A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala.
A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct.
A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva).
A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Familiar) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Familiar) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva.
A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect.
A face bot = a se supara, a se bosumfla.
2. Figurativ Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica.
Botul cizmei.
Botul automobilului.
Botul locomotivei. – Etimologie necunoscuta
2Bot substantiv verifica cuvantul: cruce, gura, masea.
3Bot substantiv
1. gura, (regional) morda, (Ban. si Transilvania) flit. (Cainele apuca hrana cu -ul.)
2. verifica cuvantul: rat.
3. verifica cuvantul: varf.
4. verifica cuvantul: prora.
5. pisc, (regional) botnita, bour. (- de la luntre.)
1. gura, (regional) morda, (Ban. si Transilvania) flit. (Cainele apuca hrana cu -ul.)
2. verifica cuvantul: rat.
3. verifica cuvantul: varf.
4. verifica cuvantul: prora.
5. pisc, (regional) botnita, bour. (- de la luntre.)
4Bot substantiv neutru, plural boturi
5Bot -uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ♢ A bea la -ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr.
Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ♢ A pune (pe cineva) cu -ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe - de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) - in - a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in - cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face - a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. -ul automobilului. -ul pantofului. /Origine necunoscuta
Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ♢ A pune (pe cineva) cu -ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe - de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) - in - a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in - cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face - a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. -ul automobilului. -ul pantofului. /Origine necunoscuta
6Bot (boturi), substantiv neutru
1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita.
2. Bot (de animal).
3. Cocoasa. < Limba Latina b o t u m, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens conform bont.
Un limba latina *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de limba italiana bozza „umflatura, cocoasa”, franceza bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, Zrph., Iv, 104; Rew 1239a; Dar).
Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (conform Puscariu, Dacor., Vii, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, Iii, 393) si in limba slava (veche) (Berneker 77).
În general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (Alr, I, 41). – Interpretarea expresiva este aceea care trebuie sa fi dat nastere varianta bot, substantiv neutru (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca, chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adjectiv (fara virf, tocit, neascutit).
Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa.
Cihac, Ii, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bulgara buca „cocolos, cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un limba latina *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Elements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil” si Rew 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”.
Tot Cihac, Ii, 484, vede in bont un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de Dar.
Pentru bot, Dar sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu franceza bout, si alta cu limba italiana, sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (conform Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui limba latina *bottium.
Pascu, Lat., 256, propune limba latina mutum, din limba greaca (veche); si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene. – Derivat bontorog, adjectiv (tocit); butac, adjectiv (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adjectiv (cu bulb); botut, substantiv masculin (varietate de ciuperci); botisor, substantiv neutru (dim. de la bot); botos, adjectiv (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, verb (a rotunji, a da forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, verb (a increti, a mototoli); botitura, substantiv feminin (cocolos); Botolan, substantiv masculin (nume de bou); botnita, substantiv feminin (aparatoare care se leaga la botul unor animale); botgros, substantiv masculin (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, substantiv masculin (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adjectiv (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare sa fi fost „plin la fata, bucalat” si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, conform si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, verb (a se bosumfla), cu imbufna.
Conform: si butuc, buza. [1053]
1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita.
2. Bot (de animal).
3. Cocoasa. < Limba Latina b o t u m, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens conform bont.
Un limba latina *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de limba italiana bozza „umflatura, cocoasa”, franceza bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, Zrph., Iv, 104; Rew 1239a; Dar).
Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (conform Puscariu, Dacor., Vii, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, Iii, 393) si in limba slava (veche) (Berneker 77).
În general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (Alr, I, 41). – Interpretarea expresiva este aceea care trebuie sa fi dat nastere varianta bot, substantiv neutru (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca, chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adjectiv (fara virf, tocit, neascutit).
Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa.
Cihac, Ii, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bulgara buca „cocolos, cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un limba latina *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Elements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil” si Rew 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”.
Tot Cihac, Ii, 484, vede in bont un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de Dar.
Pentru bot, Dar sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu franceza bout, si alta cu limba italiana, sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (conform Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui limba latina *bottium.
Pascu, Lat., 256, propune limba latina mutum, din limba greaca (veche); si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene. – Derivat bontorog, adjectiv (tocit); butac, adjectiv (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adjectiv (cu bulb); botut, substantiv masculin (varietate de ciuperci); botisor, substantiv neutru (dim. de la bot); botos, adjectiv (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, verb (a rotunji, a da forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, verb (a increti, a mototoli); botitura, substantiv feminin (cocolos); Botolan, substantiv masculin (nume de bou); botnita, substantiv feminin (aparatoare care se leaga la botul unor animale); botgros, substantiv masculin (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, substantiv masculin (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adjectiv (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare sa fi fost „plin la fata, bucalat” si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, conform si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, verb (a se bosumfla), cu imbufna.
Conform: si butuc, buza. [1053]
7Bot (boturi), substantiv neutru –
1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita. –
2. Bot (de animal). –
3. Cocoasa.
Limba Latina botum, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens conform bont.
Un limba latina *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de limba italiana bozza „umflatura, cocoasa”, franceza bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, Zrph., Iv, 104; Rew 1239a; Dar).
Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (conform Puscariu, Dacor., Vii, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, Iii, 393) si in limba slava (veche) (Berneker 77).
În general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (Alr, I, 41).
Interpretarea expresiva este cea care trebuie sa fi dat nastere varianta bot, substantiv neutru (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca; chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adjectiv (fara virf, tocit, neascutit).
Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa.
Cihac, Ii, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bulgara buca „cocolos; cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un limba latina *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Élements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil”, si Rew 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”.
Tot Cihac, Ii, 484, vede in „bont” un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de Dar.
Pentru bot, Dar sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu franceza bout, si alta cu limba italiana, sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (conform Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui limba latina *bottium.
Pascu, Lat., 256, propune limba latina mutum, din limba greaca (veche); si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene.
Derivat bontorog, adjectiv (tocit); butac, adjectiv (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adjectiv (cu bulb); botut, substantiv masculin (varietate de ciuperci); botisor, substantiv masculin (dim. de la bot); botos, adjectiv (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, verb (a rotunji, a da o forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, verb (a increti, a mototoli); botitura, substantiv feminin (cocolos); Botolan, substantiv masculin (nume de bou); botnita, substantiv feminin (aparatoare care se leaga la botul unor animale); imbotnita, verb (a pune botnita); botgros, substantiv masculin (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, substantiv masculin (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adjectiv (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare a fi fost „plin la fata, bucalat”, si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, conform si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, verb (a se bosumfla), cu imbufna.
Conform: si butuc, buza.
1. Umflatura, cucui; obiect rotund in general, sau extremitate rotunjita. –
2. Bot (de animal). –
3. Cocoasa.
Limba Latina botum, atestat de Du Cange, care il defineste „lignum quodvis fractum, vel usu detritum”, pentru al carui sens conform bont.
Un limba latina *botium sau *bottium este de asemenea sugerat de limba italiana bozza „umflatura, cocoasa”, franceza bosse „cocoasa”, sp. bozo, bozal (Schuchardt, Zrph., Iv, 104; Rew 1239a; Dar).
Ar fi posibil si sa se plece de la o radacina expresiva (conform Puscariu, Dacor., Vii, 475), caci aceeasi consonanta trezeste aceeasi idee in sp. (Corominas, Iii, 393) si in limba slava (veche) (Berneker 77).
În general, bot este folosit cu sensul 2; primul sens se mai pastreaza in anumite expresii (botul dealului; botul cismei), iar sensul 3 in Trans. de Nord (Alr, I, 41).
Interpretarea expresiva este cea care trebuie sa fi dat nastere varianta bot, substantiv neutru (bot, obiect rotund in general; cocolos; galusca; chiftea; tumoare, umflatura, bolfa; guvid, Cottus gubio) si bont, adjectiv (fara virf, tocit, neascutit).
Aceasta identitate, care ne pare evidenta, nu a fost in general admisa.
Cihac, Ii, 485, propune pentru bot, mag. bocs „chiftea”, sau bulgara buca „cocolos; cocoasa”; si (I, 27) pentru bot un limba latina *botum, de la botulus, care a fost acceptat de Philippide, Principii, 47; seineanu, Semasiol., 103; si Candrea, Élements, 1; pe care Puscariu 211 l-a considerat ca „foarte putin probabil”, si Rew 1241 ca „prea indepartat din punct de vedere semantic”.
Tot Cihac, Ii, 484, vede in „bont” un der. de la mag. buta, ipoteza reluata de Dar.
Pentru bot, Dar sugereaza doar o legatura, de altfel imposibila, cu franceza bout, si alta cu limba italiana, sp. boto, care probabil trebuie sa se reduca la o comunitate de origini expresive (conform Corominas, I, 503); si pentru bot, admite necesitatea unui limba latina *bottium.
Pascu, Lat., 256, propune limba latina mutum, din limba greaca (veche); si Lahovary 320 se refera la cunoscutul fond anterior fazei indo-europene.
Derivat bontorog, adjectiv (tocit); butac, adjectiv (rotofei; tocit, bont; stupid, prost); botos, adjectiv (cu bulb); botut, substantiv masculin (varietate de ciuperci); botisor, substantiv masculin (dim. de la bot); botos, adjectiv (ursuz, bosumflat; obraznic); boti, verb (a rotunji, a da o forma rotunda; a strivi, a mototoli); imboti, verb (a increti, a mototoli); botitura, substantiv feminin (cocolos); Botolan, substantiv masculin (nume de bou); botnita, substantiv feminin (aparatoare care se leaga la botul unor animale); imbotnita, verb (a pune botnita); botgros, substantiv masculin (pasare, Cocothraustes vulgaris); botros, substantiv masculin (pasare cintatoare, Pyrrhula europaea); buznat (var. boznat), adjectiv (umflat; suparat, bosumflat); al carui sens primar pare a fi fost „plin la fata, bucalat”, si care, der. de la bot (pentru fonetismul lui, conform si bosumflat), ajunge sa se confunde cu buza si, prin intermediul der. destul de rari buzna, imbuzna, verb (a se bosumfla), cu imbufna.
Conform: si butuc, buza.