Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Braț

1 * Cuvantul cu diacritice: braț
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: BRAȚ, brațe, substantiv neutru 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; prin extensiune membrul superior al corpului omenesc. ♢ Locutiune adverb În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia. ♢ Expresie A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etcetera pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etcetera pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân. 3. Figurativ (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări. 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia. 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe. 7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare. ♢ Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Limba Latina brachium.

2 * Cuvantul cu diacritice: braț
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: BRAȚ substantiv 1. (ANATOMIE) mână, (învechit și reg.) brâncă. (A duce pe cineva de -.) 2. (GEOGR.) ramificație, (popular) crac. (- al unei ape curgătoare.) 3. (TEHNICA) pârghie. (- al unei balanțe.) 4. (TEHNICA) crac, margine, mână, mâner, pervaz, spetează, (regional) condac, cotoi. (- la ferăstrău.) 5. (TEHN.) chingă, coardă, spetează, stinghie, (popular) curmeziș. (- la podul coșului morii.) 6. verifica cuvantul: bată. 7. (TEHNICA) furcă, mână, stâlp, (regional) ciocan, cujbă. (- la războiul de țesut.)

3 * Cuvantul cu diacritice: braț
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: braț substantiv neutru, plural brațe

4 * Cuvantul cu diacritice: braț -e
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: BRAȚ -e n. 1) Parte a mâinii, cuprinsă între umăr și cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mână. A ține în -e. A prinde în -e. ♢ A strânge în -e a îmbrățișa. A duce de - (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu -ele încrucișate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu -ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie și plăcere. A fi -ul drept al cuiva a fi omul de încredere al cuiva. -e de muncă totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de muncă. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusă de un om cu brațele. Un - de fân. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, mașini etcetera, care se aseamănă prin formă și funcție cu brațul. -ul unei macarale. -ele unui fotoliu. 5) Ramificație a unui curs de apă. limba latina brachium

5 * Cuvantul cu diacritice: braț
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: BRAȚ substantiv neutru (Mar.) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului. [Varianta bras substantiv neutru / < limba engleza brace, franceza bras].

6 * Cuvantul cu diacritice: braț
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: BRAȚ substantiv neutru 1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor. 2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină. 3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< limba engleza brace, franceza bras)

7 * Cuvantul cu diacritice: braț bráțe
Cuvantul fara diacritice: brat

Definitie: braț (brațe), substantiv neutru – 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. – 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. – 3. Cantitate mică, în general. – 4. Ramificație a cursului principal al unei ape. – 5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etcetera – Mr., megl. braț, istr. brǫț. Limba Latina brachium (Pușcariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); conform limba italiana braccio sau brazzo, prov. bratz, franceza bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço. Este cuvînt cunoscut în general (ALR 233). Derivat brațetă, substantiv neutru sau f., din limba italiana (ven.) brazzeto; brățaț, substantiv neutru (rar., lungime a unui braț); brățiș, adverb (corp la corp); îmbrățișa, verb (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adverb precedent.