1
Braț, brațe, substantiv neutru
1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; prin extensiune membrul superior al corpului omenesc.
Locuțiune adverb În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia.
Expresie A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân.
3. Figurat (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori.
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1).
Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări.
5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia.
6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe.
7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare.
Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Latină Brachium.
1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii; prin extensiune membrul superior al corpului omenesc.
Locuțiune adverb În brațe = cu brațele petrecute în jurul corpului cuiva (spre a-l strânge la piept sau spre a-l purta pe sus). (Braț) la braț (sau de braț) = cu brațul trecut pe sub brațul altuia.
Expresie A da (sau a oferi, a lua cuiva) brațul = a trece brațul sub brațul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) braț = a sprijini pe cineva, ducându-l de braț. (A primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu brațele deschise = (a primi sau a aștepta etc. pe cineva) cu mare plăcere. A lua (pe cineva sau ceva) în brațe = a apăra, a susține, a lăuda (pe cineva sau ceva). A fi brațul (drept al) cuiva = a fi omul de încredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) în brațele cuiva = a ajunge (sau a lăsa pe cineva) la discreția cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe (1). Un braț de fân.
3. Figurat (În sintagma) Brațe de muncă = muncitori.
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul (1).
Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări.
5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia.
6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe.
7. Ramificație a cursului principal al unei ape curgătoare.
Braț mort = ramificație părăsită a unei ape, alimentată numai la revărsări. – Latină Brachium.
DEX – dicționarul explicativ
2
Braț brațe neutru 1) Parte a mâinii, cuprinsă între umăr și cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mână. A ține în brațe.
A prinde în brațe.
A strânge în brațe a îmbrățișa. A duce de braț (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu brațele încrucișate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu brațele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie și plăcere. A fi brațul drept al cuiva a fi omul de încredere al cuiva. Brațe de muncă totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de muncă. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusă de un om cu brațele. Un braț de fân. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, mașini etc., care se aseamănă prin formă și funcție cu brațul. Brațul unei macarale. brațele unui fotoliu. 5) Ramificație a unui curs de apă. /<latină brachium
A prinde în brațe.
A strânge în brațe a îmbrățișa. A duce de braț (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu brațele încrucișate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu brațele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie și plăcere. A fi brațul drept al cuiva a fi omul de încredere al cuiva. Brațe de muncă totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de muncă. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusă de un om cu brațele. Un braț de fân. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, mașini etc., care se aseamănă prin formă și funcție cu brațul. Brațul unei macarale. brațele unui fotoliu. 5) Ramificație a unui curs de apă. /<latină brachium
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Braț substantiv neutru (Marină) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție față de direcția vântului. [Variantă bras substantiv neutru / < engleză brace, franceză bras].
DN – dicționar de neologisme
4
Braț substantiv neutru
1. (marină) manevră curentă care servește la brațarea vergilor.
2. (construcții) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< engleză brace, franceză bras)
1. (marină) manevră curentă care servește la brațarea vergilor.
2. (construcții) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< engleză brace, franceză bras)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Braț (brațe), substantiv neutru –
1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. –
2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. –
3. Cantitate mică, în general. –
4. Ramificație a cursului principal al unei ape. –
5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. – Aromână, meglenoromână braț, istroromână brǫț.
Latină brachium (Pușcariu 217; Rew 1256; Candrea-dens., 179; Dar); conform italiană braccio sau brazzo, provensală bratz, franceză bras, catalană bras, spaniolă brazo, portugheză braço.
Este cuvînt cunoscut în general (Alr 233).
Derivat brațetă, substantiv neutru sau feminin, din italiană (ven.) brazzeto; brățaț, substantiv neutru (rar., lungime a unui braț); brățiș, adverb (corp la corp); îmbrățișa, verb (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adverb precedent.
1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot și umăr. –
2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde și duce în brațe. –
3. Cantitate mică, în general. –
4. Ramificație a cursului principal al unei ape. –
5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau funcțiile brațului, cum sînt cele ale fotoliului; la războiul de țesut, bara verticală unde se fixează sulul la urzeală; la ferăstrăul de mînă, cele două bare verticale; părțile cleștelui etc. – Aromână, meglenoromână braț, istroromână brǫț.
Latină brachium (Pușcariu 217; Rew 1256; Candrea-dens., 179; Dar); conform italiană braccio sau brazzo, provensală bratz, franceză bras, catalană bras, spaniolă brazo, portugheză braço.
Este cuvînt cunoscut în general (Alr 233).
Derivat brațetă, substantiv neutru sau feminin, din italiană (ven.) brazzeto; brățaț, substantiv neutru (rar., lungime a unui braț); brățiș, adverb (corp la corp); îmbrățișa, verb (a strînge în brațe; a adopta; a cuprinde), din adverb precedent.
DER – dicționarul etimologic
6
Braț substantiv neutru, plural brațe
DOOM – dicționarul ortografic