Definitie Braț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BraȚ, brate, substantiv neutru
1. Segment al membrului superior cuprins intre cot si umar; partea de la umar pana la incheietura mainii; prin extensiune membrul superior al corpului omenesc. ♢ Locutiune adverb În brate = cu bratele petrecute in jurul corpului cuiva (spre a-l strange la piept sau spre a-l purta pe sus). (Brat) la brat (sau de brat) = cu bratul trecut pe sub bratul altuia. ♢ Expresie A da (sau a oferi, a lua cuiva) bratul = a trece bratul sub bratul cuiva spre a-l conduce sau a fi condus.
A duce (pe cineva) de (sau la) brat = a sprijini pe cineva, ducandu-l de brat. (A primi sau a astepta etcetera pe cineva) cu bratele deschise = (a primi sau a astepta etcetera pe cineva) cu mare placere.
A lua (pe cineva sau ceva) in brate = a apara, a sustine, a lauda (pe cineva sau ceva).
A fi bratul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva.
A ajunge (sau a aduce, a arunca pe cineva) in bratele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretia cuiva.
2. Cantitate care se poate cuprinde si duce in brate (1).
Un brat de fan.
3. Figurativ (În sintagma) Brate de munca = muncitori.
4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic, solidar sau articulat la un capat cu sistemul respectiv si care serveste la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei miscari.
5. Parama legata la capatul unei vergi si care serveste la manevrarea laterala a acesteia.
6. Distanta de la un punct fix la linia de actiune a unei forte.
7. Ramificatie a cursului principal al unei ape curgatoare. ♢ Brat mort = ramificatie parasita a unei ape, alimentata numai la revarsari. – Limba Latina Brachium.

Varianta definitie 2: BraȚ substantiv
1. (ANATOMIE) mana, (invechit si reg.) branca. (A duce pe cineva de -.)
2. (GEOGR.) ramificatie, (popular) crac. (- al unei ape curgatoare.)
3. (TEHNICA) parghie. (- al unei balante.)
4. (TEHNICA) crac, margine, mana, maner, pervaz, speteaza, (regional) condac, cotoi. (- la ferastrau.)
5. (TEHN.) chinga, coarda, speteaza, stinghie, (popular) curmezis. (- la podul cosului morii.)
6. verifica cuvantul: bata.
7. (TEHNICA) furca, mana, stalp, (regional) ciocan, cujba. (- la razboiul de tesut.)

Varianta definitie 3: Brat substantiv neutru, plural brate

Varianta definitie 4: BraȚ -e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in -e.
A prinde in -e. ♢ A strange in -e a imbratisa. A duce de - (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu -ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu -ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi -ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. -e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un - de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etcetera, care se aseamana prin forma si functie cu bratul. -ul unei macarale. -ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

Varianta definitie 5: BraȚ substantiv neutru (Mar.) Manevra curenta folosita la orientarea unei vergi in plan orizontal pentru ca velele sa ocupe o anumita pozitie fata de directia vantului. [Varianta bras substantiv neutru / < limba engleza brace, franceza bras].

Varianta definitie 6: BraȚ substantiv neutru
1. (mar.) manevra curenta care serveste la bratarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o miscare sau poarta o sarcina.
3. distanta dintre un punct si linia de actiune a unei forte. (< limba engleza brace, franceza bras)

Varianta definitie 7: Brat (brate), substantiv neutru –
1. Parte a membrului superior cuprinsa intre cot si umar. –
2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde si duce in brate. –
3. Cantitate mica, in general. –
4. Ramificatie a cursului principal al unei ape. –
5. Diferite organe, piese sau instrumente care amintesc de forma sau functiile bratului, cum sint cele ale fotoliului; la razboiul de tesut, bara verticala unde se fixeaza sulul la urzeala; la ferastraul de mina, cele doua bare verticale; partile clestelui etcetera – Mr., megl. brat, istr. brǫt.
Limba Latina brachium (Puscariu 217; REW 1256; Candrea-Dens., 179; DAR); conform limba italiana braccio sau brazzo, prov. bratz, franceza bras, cat. bras, sp. brazo, port. braço.
Este cuvint cunoscut in general (ALR 233).
Derivat brateta, substantiv neutru sau f., din limba italiana (ven.) brazzeto; bratat, substantiv neutru (rar., lungime a unui brat); bratis, adverb (corp la corp); imbratisa, verb (a stringe in brate; a adopta; a cuprinde), din adverb precedent.