Breabăn
Definitie, sens si explicatie
1Breabăn, brebeni, substantiv masculin (Botanica; reg.)
1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa).
2. Brebenel.
3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Etimologie necunoscuta
1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori rosii reunite in raceme si cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa).
2. Brebenel.
3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Etimologie necunoscuta
2Breabăn substantiv verifica cuvantul: brebenea, brebenel, deditei-galbeni, floarea-pastilor, floarea-pasarilor, floarea-vantului-galbena, gainusa, galbenele, pastita, popilnic.
3Breabăn substantiv (Botanica; Dentaria glandulosa) (regional) creasta-cocosului.
4Breaban substantiv masculin, plural brebeni
5Breabăn brebeni m. 1) Planta erbacee perena din familia cruciferelor, inalta, cu flori rosii-purpurii, reunite in raceme, raspandita, mai ales, in padurile umbroase. 2) v. Brebenel. [Silabe Brea-ban] /Origine necunoscuta
6Breaban (-ebeni), substantiv masculin – Diferite specii ale plantei Corydalis.
Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); conform Candrea, Gs, Vi,
321. Cihac, Ii, 29, indicase etimonul gresit limba latina verbena, mentionat cu indoieli de Densusianu, Hlr., 105 si Puscariu 219: conform Philippide, Principii,
140. Derivat brebenel, substantiv masculin (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etcetera; ghiocel, Galanthus nivalis); imbrebena, verb (a impodobi, a gati, a infrumuseta).
Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); conform Candrea, Gs, Vi,
321. Cihac, Ii, 29, indicase etimonul gresit limba latina verbena, mentionat cu indoieli de Densusianu, Hlr., 105 si Puscariu 219: conform Philippide, Principii,
140. Derivat brebenel, substantiv masculin (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etcetera; ghiocel, Galanthus nivalis); imbrebena, verb (a impodobi, a gati, a infrumuseta).