Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Breaz -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: breaz -ă
Cuvantul fara diacritice: breaz

Definitie: BREAZ, -Ă, breji, -ze, adjectiv 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ Expresie A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Figurativ (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bulgara breaz.

2 * Cuvantul cu diacritice: breaz
Cuvantul fara diacritice: breaz

Definitie: BREAZ adjectiv verifica cuvantul: abil, ager, deștept, dibaci, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput.

3 * Cuvantul cu diacritice: breaz
Cuvantul fara diacritice: breaz

Definitie: breaz adjectiv m., plural breji; f. singular brează, plural breze

4 * Cuvantul cu diacritice: breaz -ă breji bréze
Cuvantul fara diacritice: breaz

Definitie: BREAZ -ă (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot. ♢ A cunoaște pe cineva ca pe un cal - a cunoaște pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea minții; isteț. ♢ A (nu) fi mai - decât alții a nu se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții. [Monosilabic] bulgara breaz

5 * Cuvantul cu diacritice: breáz breáză
Cuvantul fara diacritice: breaz

Definitie: breaz (brează), adjectiv – 1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. Sl. brĕzŭ „alb”, bulgara brĕz „pestriț, bălțat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); conform limba slava (veche), bulgara brĕza „mesteacăn”, limba rusa bereza „mesteacăn”, slov. brêzast „alb”. Rut. barza „oaie cu pieptul alb”, care s-a derivat greșit de la rom. barză, aparține aceleași familii, ca și limba sarba: barzast „cafeniu” (conform slov. brêzast), și pare că reprezintă o fază limba slava (veche) anterioară metatezei lichidelor, conform gard, daltă. Derivat brează, substantiv feminin (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, substantiv feminin (personaj mascat care se plimbă la sărbătorile de Crăciun, îmbrăcat ca un măscărici și cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fără rezultat de Alexandru Șuțu, la 22 decembrie 1819, fiindcă servea drept pretext violărilor de domiciliu și a lucruri de rușine și vorbe de ocări, de fapt pentru care și de la frații Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de „extraordionar” sau de „obiect care provoacă uimire”, astfel încît pare greșită ideea din DAR de a lega cuvîntul de barză; brezi, verb (a păta, a împestrița); brezăi, verb (a înzorzona); îmbrezăia, verb (a îmbrăca în chip de brezaie).