Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Brumă

1 * Cuvantul cu diacritice: brúmă
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: BRUMĂ, brume, substantiv feminin 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Popular) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Figurativ Cantitate mică de... – Limba Latina bruma.

2 * Cuvantul cu diacritice: brúmă
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: BRUMĂ substantiv verifica cuvantul: chiciură, promoroacă.

3 * Cuvantul cu diacritice: brúmă
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: BRUMĂ substantiv 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Oltenia, Banat și Bucovina) chidă. (S-a lăsat - peste câmpii.) 2. verifica cuvantul: pruină. 3. (prin Moldova) promoroacă. (- formată pe vas de o băutură rece.)

4 * Cuvantul cu diacritice: brúmă
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: brumă substantiv feminin, g.-d. art. brumei; plural brume

5 * Cuvantul cu diacritice: brúmă -e
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: BRUMĂ -e f. Strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci (de toamnă) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. ♢ Bătut de - a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mică (de ceva); pic. - de învățătură. [G.-D. brumei] limba latina bruma

6 * Cuvantul cu diacritice: brúmă brúme
Cuvantul fara diacritice: bruma

Definitie: brumă (brume), substantiv feminin – 1. Chiciură, promoroacă. – 2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. – 3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Mr., megl. brumă. Limba Latina brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Pușcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); conform limba albaneza brumë „chiciură” (Meyer 49), franceza brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; în general în rom. cu sensul de „ceață”. Derivat bruma, verb (a acoperi cu chiciură); brumar, substantiv masculin (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adjectiv (cenușiu); brumărel, substantiv masculin (octombrie); brumărele, substantiv feminin plural (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adjectiv (cenușiu; varietate de struguri); brumat, adjectiv (acoperit cu chiciură; cenușiu; prost dispus); brumatic, adjectiv (friguros); brumos, adjectiv (rece, acoperit cu brumă fină, cețos); îmbruma, verb (a acoperi cu chiciură).