1
Brut, -ă, bruți, -te, adjectiv
1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit.
2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc.
în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din latină Brutus, franceză Brut.
1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit.
2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc.
în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din latină Brutus, franceză Brut.
DEX – dicționarul explicativ
2
Brut brută (bruți, brute) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol brut. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă și greutatea ambalajului și/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) figurat Care nu a fost supus unor operații intelectuale. Fapte brute. /<latină brutus, franceză brut
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Brut, -ă adjectiv
1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< latină brutus, franceză brut, italiană bruto)
1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc. (< latină brutus, franceză brut, italiană bruto)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Brut, -ă adjectiv (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat.
2. (Op. n e t; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Conform italiană bruto, franceză brut, latină brutus].
2. (Op. n e t; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Conform italiană bruto, franceză brut, latină brutus].
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Brut (-turi), substantiv neutru – Pîine neagră.
Slavă brotŭ, de la vezi germană brot (› germană Brot), conform Cihac, II,
29. Cuvînt învechit, puțin folosit. – Derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, substantiv feminin (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adjectiv (de brutari); brutărească, substantiv feminin (dans tipic); brutărie, substantiv feminin (clădire unde se face sau se vinde pîinea).
Slavă brotŭ, de la vezi germană brot (› germană Brot), conform Cihac, II,
29. Cuvînt învechit, puțin folosit. – Derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, substantiv feminin (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adjectiv (de brutari); brutărească, substantiv feminin (dans tipic); brutărie, substantiv feminin (clădire unde se face sau se vinde pîinea).
DER – dicționarul etimologic
6
Brut (brută), adjectiv – Neprelucrat, ordinar, necizelat.
Franceză brut. – Derivat brută, substantiv feminin, din franceză brute; brutal, adjectiv, din franceză brutal; brutalitate, substantiv feminin, din franceză brutalite; brutaliza, verb, din franceză brutaliser; abrutiza, verb, din franceză abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.
Franceză brut. – Derivat brută, substantiv feminin, din franceză brute; brutal, adjectiv, din franceză brutal; brutalitate, substantiv feminin, din franceză brutalite; brutaliza, verb, din franceză brutaliser; abrutiza, verb, din franceză abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.
DER – dicționarul etimologic
7
Brut adjectiv masculin, plural bruți; feminin singular brută, plural brute
DOOM – dicționarul ortografic