Varianta definitie 1: Brut, -Ă, bruti, -te, adjectiv
1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit.
2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etcetera in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etcetera aferente. – Din limba latina Brutus, franceza Brut.
Varianta definitie 4: Brut adjectiv m., plural bruti; f. singular bruta, plural brute
Varianta definitie 5: Brut -ta (-ti, -te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol -. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig.
Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte -te. /<lat. brutus, franceza brut
Varianta definitie 6: Brut, -Ă adjectiv
1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit.
2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etcetera (< limba latina brutus, franceza brut, limba italiana bruto)
Varianta definitie 7: Brut, -Ă adjectiv (Despre materii) În stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat.
2. (Op. n e t; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Conform: limba italiana bruto, franceza brut, limba latina brutus].
Varianta definitie 8: Brut (-turi), substantiv neutru – Piine neagra.
Sl. brotŭ, de la verifica cuvantul: limba germana brot (› limba germana Brot), conform Cihac, II,
29. Cuvint cuvant invechit, putin folosit. – Derivat, de uz curent: brutar, substantiv masculin (persoana care face sau vinde piine); brutareasa, substantiv feminin (femeie care face sau vinde piine; sotia brutarului); brutaresc, adjectiv (de brutari); brutareasca, substantiv feminin (dans tipic); brutarie, substantiv feminin (cladire unde se face sau se vinde piinea).
Varianta definitie 9: Brut (bruta), adjectiv – Neprelucrat, ordinar, necizelat.
Franceza brut. – Derivat bruta, substantiv feminin, din franceza brute; brutal, adjectiv , din franceza brutal; brutalitate, substantiv feminin, din franceza brutalite; brutaliza, verb, din franceza brutaliser; abrutiza, verb, din franceza abrutir, tratat ca in echivalenta simbol-simboliza, general-generaliza etcetera
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "b" si se termina cu litera "t"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
