Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Brățară

1 * Cuvantul cu diacritice: brățáră
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: BRĂȚARĂ, brățări, substantiv feminin 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal prețios sau din alt material și purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț; brățea. 2. Manșetă brodată la mânecile cămășilor țărănești. 3. (Tehn.) Piesă de metal alcătuită din una sau mai multe bucăți, care se strânge în jurul altor piese pentru a le asambla. ♦ Cerc de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor. 4. (Arhitectura) Inel de metal care strânge o coloană; ornament ieșit în relief cu asemenea formă. – Limba Latina brachiale.

2 * Cuvantul cu diacritice: brățáră
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: BRĂȚARĂ substantiv verifica cuvantul: cerc, spetează.

3 * Cuvantul cu diacritice: brățáră
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: BRĂȚARĂ substantiv 1. (regional) brățea, colbă. (Purta o - cu diamante.) 2. (TEHNICA) bată, băteală, braț, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mână, spetează. (- la războiul de țesut.) 3. verifica cuvantul: cârceie. 4. (TEHNICA) (regional) bucea. (- la șurubelniță.)

4 * Cuvantul cu diacritice: brățáră
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: brățară substantiv feminin, art. brățara, g.-d. art. brățării; plural brățări

5 * Cuvantul cu diacritice: brățáră -ări
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: BRĂȚARĂ -ări f. 1) Podoabă (din metal prețios sau alte materiale) în formă de verigă, purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braț. 2) tehnica Piesă de metal constând din două sau mai multe bucăți care se strâng în jurul altor piese pentru a le asambla. 3) Piesă inelară de metal, care servește la fixarea pe zid a unor țevi, burlane, cabluri și a altor piese suspendate. 4) arhit. Element decorativ inelar în relief, care înconjoară o coloană; brâu. [G.-D. brățării] limba latina brachiale

6 * Cuvantul cu diacritice: brățáră brățắri
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: brățară (brățari), substantiv feminin – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Varianta brățea, brațoletă. Limba Latina brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); conform limba italiana bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul limba neogreaca:), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402).

7 * Cuvantul cu diacritice: brățară
Cuvantul fara diacritice: bratara

Definitie: brățară, brățări substantiv feminin (iron.) cătușă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)