Definitie Bucată - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BucatĂ, (I) bucati, (II) bucate, substantiv feminin I.
1. Parte taiata, rupta, desfacuta dintr-un corp solid, dintr-un intreg; darab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunand aceasta determinare) Distanta, portiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunand aceasta determinare) Interval, perioada. ♦ (În limbajul comercial si in cel industrial) Exemplar, piesa, parte, unitara dintr-un ansamblu, dintr-o multime de obiecte de acelasi fel. ♢ Expresie A vinde (sau a cumpara) cu bucata = a vinde (sau a cumpara) cu amanuntul, in detaliu.
A plati cu bucata (sau, rar bucata) = a plati munca dupa numarul de piese executate; a plati in acord.
A face ceva din bucati = a confectiona, a incropi ceva din parti sau piese care provin din ansambluri diferite.
Om dintr-o bucata = om integru.
2. Opera (sau fragment unitar) literara sau muzicala de dimensiuni relativ reduse. II. (La plural) (Feluri de) mancare. ♢ Expresie A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intentie un lucru neplacut, un rau, a-i provoca o incurcatura. ♦ (Popular) (Recolta de) grane, cereale. – Limba Latina Buccata.

Varianta definitie 2: BucatĂ substantiv verifica cuvantul: prajina.

Varianta definitie 3: BucatĂ substantiv
1. crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa, (popular) darab, partal, (invechit si reg.) partenie, (regional) jarchina, stuc. (O - dintr-un tot.)
2. fasie, limba, petic, spranceana. (O - de padure.)
3. verifica cuvantul: exemplar.
4. verifica cuvantul: compozitie.
5. (la plural) verifica cuvantul: recolta.
6. verifica cuvantul: distanta.
7. verifica cuvantul: interval.

Varianta definitie 4: Bucata (parte, portiune, exemplar, opera) substantiv feminin, g.-d. art. bucatii; plural bucati

Varianta definitie 5: BucatĂ -ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etcetera) dintr-un intreg. - de paine. - de stofa. ♢ - de drum portiune (de drum). - de timp (sau Vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. - de sapun. - de zahar. ♢ A vinde cu -ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva -ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o - om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. Bucatii] /<lat. buccata

Varianta definitie 6: Bucata (-ti), substantiv feminin –
1. Parte taiata, desprinsa dintr-un intreg; darab. –
2. Mincare, fel de mincare. –
3. Alimente, hrana. –
4. (Pl.) Cereale, recolta, griu. –
5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogatie. –
6. (Argou) Bilet de o suta de lei. –
7. (Argou) Hotie, operatie organizata de mai multi din banda. –
8. (Argou) Miscare gresita. – Mr. bucata.
Limba Latina bŭccata (Puscariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); conform limba italiana boccata, franceza bouchee, prov., sp., port. bocado, toti cu acceptia etimologica de „bucata care se pune dintr-o data”; conform si limba italiana boccone, de unde limba sarba: bokun „bucata”.
Asupra semantismului, conform DAR.
Lahovary 318 crede ca sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-
5. Conform: si buca, imbuca.
Derivat bucatar, substantiv masculin (barbat care are meseria de a gati mincare); bucatareasa, bucatarita, substantiv feminin (femeie care are meseria de a gati mincare); bucatarie, substantiv feminin (camera in care se gateste mincarea); bucati, imbucati, verb (a face bucati); imbucaturi, verb (a face bucati de luat in gura pentru a hrani un copil).
Din rom. a trecut in rut. bukata, bokata, pol. bukat, limba rusa bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukata.

Varianta definitie 7: Bucata, bucate substantiv feminin (det.) lovitura cu pumnul. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)