Bucium
Definitie, sens si explicatie
1Bucium1, buciume, substantiv neutru Instrument muzical de suflat in forma unui tub tronconic foarte lung, facut din coaja de tei, din lemn sau din metal si folosit in special de ciobani pentru chemari si semnale. [Varianta: Bucin substantiv neutru] – Limba Latina Bucinum.
2Bucium2, buciume, substantiv neutru (Popular)
1. Trunchi sau bustean (de arbore); spec. butuc de vita de vie.
2. Butuc (al rotii carului). – Etimologie necunoscuta
1. Trunchi sau bustean (de arbore); spec. butuc de vita de vie.
2. Butuc (al rotii carului). – Etimologie necunoscuta
3Bucium substantiv verifica cuvantul: bustean, butuc, buturuga, ciot.
4Bucium substantiv (Botanica) (popular) butuc, (regional) muzuc.
5Bucium substantiv (Muzica) (Maram.) trambita.
6Bucium (instrument, trunchi) substantiv neutru, plural buciume
7Bucium -e n.
Instrument muzical de suflat, avand forma unui tub conic, lung de aproape 3 m, confectionat din coaja de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobanii de la munte) pentru chemari sau semnale. [Silabe -cium] /<lat. bucinum
Instrument muzical de suflat, avand forma unui tub conic, lung de aproape 3 m, confectionat din coaja de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobanii de la munte) pentru chemari sau semnale. [Silabe -cium] /<lat. bucinum
8Bucium, buciume, substantiv neutru (În medicina populara) Cornet confectionat din panza de canepa impregnata cu ceara, care se introduce in ureche, se aprinde si se lasa sa arda cat suporta pacientul, pentru calmarea durerilor de urechi si desfundarea urechilor.
9Bucium (buciume), substantiv neutru –
1. Instrument muzical de suflat, folosit de ciobani, de mari dimensiuni (pina la 3 m lungime), facut dintr-o ramura scobita de tei, artar sau cires, sau de doage strinse tare cu fisii de coaja de cires. –
2. Trunchi, bustean, butuc. –
3. Butuc de roata. –
4. Tub in general. – Varianta buci(u)n, buciume, buciuma, toate cuvant invechit – Mr. bucium „trunchi”.
Limba Latina būcĭna sau būccĭna (Puscariu 228; Rew 1368; Candrea-dens., 193; Dar); conform verifica cuvantul: franceza buisine, sp., port. bocina.
Fonetismul prezinta unele dificultati.
Rezultatul normal, bucin(a), s-a modificat, in privinta vocalismului, prin propagarea timbrului u, si in acelasi timp, prin asimilarea lui n final cu labiala initiala. (Conform Candrea, Élements, 59).
Dar considera ca bucium 2, este un cuvint diferit, care este in legatura cu butuc; in realitate, este vorba numai de o extindere a sensului 1, dat fiind ca bucium este, la prima vedere, o ramura groasa sau un trunchi de grosime medie, cu coaja, dar curatat de crengi.
Derivat bucinar, substantiv masculin (cosar); bucinis, substantiv masculin (cucuta, Conium maculatum, angelica, Archangelica officinalis); buciuma (var. cuvant invechit bucina), verb (a cinta din bucium; a vesti, a anunta), din limba latina būccĭnāre (Puscariu 229; Candrea-dens., 194; Rew 1369); buciumas, substantiv masculin (persoana care cinta din bucium); buciumator, adjectiv (tunator). – Din rom. provine bulgara bučimiš (Conium maculatum), conform Capidan, Raporturile,
1. Instrument muzical de suflat, folosit de ciobani, de mari dimensiuni (pina la 3 m lungime), facut dintr-o ramura scobita de tei, artar sau cires, sau de doage strinse tare cu fisii de coaja de cires. –
2. Trunchi, bustean, butuc. –
3. Butuc de roata. –
4. Tub in general. – Varianta buci(u)n, buciume, buciuma, toate cuvant invechit – Mr. bucium „trunchi”.
Limba Latina būcĭna sau būccĭna (Puscariu 228; Rew 1368; Candrea-dens., 193; Dar); conform verifica cuvantul: franceza buisine, sp., port. bocina.
Fonetismul prezinta unele dificultati.
Rezultatul normal, bucin(a), s-a modificat, in privinta vocalismului, prin propagarea timbrului u, si in acelasi timp, prin asimilarea lui n final cu labiala initiala. (Conform Candrea, Élements, 59).
Dar considera ca bucium 2, este un cuvint diferit, care este in legatura cu butuc; in realitate, este vorba numai de o extindere a sensului 1, dat fiind ca bucium este, la prima vedere, o ramura groasa sau un trunchi de grosime medie, cu coaja, dar curatat de crengi.
Derivat bucinar, substantiv masculin (cosar); bucinis, substantiv masculin (cucuta, Conium maculatum, angelica, Archangelica officinalis); buciuma (var. cuvant invechit bucina), verb (a cinta din bucium; a vesti, a anunta), din limba latina būccĭnāre (Puscariu 229; Candrea-dens., 194; Rew 1369); buciumas, substantiv masculin (persoana care cinta din bucium); buciumator, adjectiv (tunator). – Din rom. provine bulgara bučimiš (Conium maculatum), conform Capidan, Raporturile,