Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bucium

1 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM¹, buciume, substantiv neutru Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Varianta: bucin substantiv neutru] – Limba Latina bucinum.

2 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM², buciume, substantiv neutru (Popular) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Etimologie necunoscuta

3 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM substantiv verifica cuvantul: buștean, butuc, buturugă, ciot.

4 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM substantiv (BOTANICA) (popular) butuc, (regional) muzuc.

5 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM substantiv (MUZICA) (Maram.) trâmbiță.

6 * Cuvantul cu diacritice: búcium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: bucium (instrument, trunchi) substantiv neutru, plural buciume

7 * Cuvantul cu diacritice: búcium -e
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM -e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub conic, lung de aproape 3 m, confecționat din coajă de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobanii de la munte) pentru chemări sau semnale. [Silabe -cium] limba latina bucinum

8 * Cuvantul cu diacritice: bucium
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: BUCIUM, buciume, substantiv neutru (În medicina populară) Cornet confecționat din pânză de cânepă impregnată cu ceară, care se introduce în ureche, se aprinde și se lasă sa ardă cât suportă pacientul, pentru calmarea durerilor de urechi și desfundarea urechilor.

9 * Cuvantul cu diacritice: búcium búciume
Cuvantul fara diacritice: bucium

Definitie: bucium (buciume), substantiv neutru – 1. Instrument muzical de suflat, folosit de ciobani, de mari dimensiuni (pînă la 3 m lungime), făcut dintr-o ramură scobită de tei, arțar sau cireș, sau de doage strînse tare cu fîșii de coajă de cireș. – 2. Trunchi, buștean, butuc. – 3. Butuc de roată. – 4. Tub în general. – Varianta buci(u)n, buciume, buciumă, toate cuvant invechit – Mr. bucium „trunchi”. Limba Latina būcĭna sau būccĭna (Pușcariu 228; REW 1368; Candrea-Dens., 193; DAR); conform verifica cuvantul: franceza buisine, sp., port. bocina. Fonetismul prezintă unele dificultăți. Rezultatul normal, bucin(ă), s-a modificat, în privința vocalismului, prin propagarea timbrului u, și în același timp, prin asimilarea lui n final cu labiala inițială. (Conform Candrea, Elements, 59). DAR consideră că bucium 2, este un cuvînt diferit, care este în legătură cu butuc; în realitate, este vorba numai de o extindere a sensului 1, dat fiind că bucium este, la prima vedere, o ramură groasă sau un trunchi de grosime medie, cu coajă, dar curățat de crengi. Derivat bucinar, substantiv masculin (coșar); buciniș, substantiv masculin (cucută, Conium maculatum, angelică, Archangelica officinalis); buciuma (var. cuvant invechit bucina), verb (a cînta din bucium; a vesti, a anunța), din limba latina būccĭnāre (Pușcariu 229; Candrea-Dens., 194; REW 1369); buciumaș, substantiv masculin (persoană care cîntă din bucium); buciumător, adjectiv (tunător). – Din rom. provine bulgara bučimiš (Conium maculatum), conform Capidan, Raporturile, 210.