Definitie Buclă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BÚCLĂ, bucle, substantiv feminin I.
1. Șuvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont.
2. Portiune de fir textil, rasucita in timpul tricotarii, in forma de bucla (I 1). II.
1. Curba dintr-un drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa.
2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu.
3. (În sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secvente sonore inregistrate. – Din franceza Boucle.

Varianta definitie 2: BÚCLĂ substantiv
1. carliont, cret, inel, ondulatie, ondula, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitura, (regional) scarliont, zgarlaunte, (Ban.) cocor, (prin Muntenia si Mold.) scar. (- a parului cuiva.)
2. (TEHNICA) spira. (- a unui cablu.)

Varianta definitie 3: Bucla substantiv feminin (silabe -cla), g.-d. art. buclei; plural bucle

Varianta definitie 4: BÚCLĂ -e f. 1) Șuvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Îndoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehnica Piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Silabe Bu-cla] /<fr. boucle

Varianta definitie 5: BÚCLĂ substantiv feminin
1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii.
3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♢ cotitura a unui curs de apa.
4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etcetera avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa.
4. (informatica) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii.
6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< franceza boucle)

Varianta definitie 6: BÚCLĂ substantiv feminin I.
1. Șuvita de par rasucita; carliont, zuluf.
2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II.
1. Curba pronuntata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portiune a unui curs de apa cu o puternica cotitura.
2. Piesa de metal pe care se fixeaza, indoindu-se, capatul unui cablu. [< franceza boucle].

Varianta definitie 7: Bucla (bucle), substantiv feminin – Cirliont, zuluf.
Franceza boucle. – Derivat bucla, verb (a ondula, a increti), din franceza boucler; buclarisi, verb (a gresi lovitura, a o da in bara), a carei formatie nu este clara.
Fiind vorba de un cuvint curent in argoul elevilor, si avind in vedere terminatia sa, proprie inprumuturilor din limba neogreaca:, presupunem ca este vorba de franceza boucler „a tine la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicindu-i sa plece”; in acest caz ar fi termen importat la inceputul secolul XIX, in epoca primelor licee franceze din Bucuresti si Iasi.
Nu este probabila explicatia lui Scriban, care pleaca de la bulgara burak „sfecla”, pentru a construi un verb *buraklisam „ma inrosesc”.