Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bucă

1 * Cuvantul cu diacritice: búcă
Cuvantul fara diacritice: buca

Definitie: BUCĂ, buci, substantiv feminin (Popular) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – Limba Latina bucca „gură”.

2 * Cuvantul cu diacritice: búcă
Cuvantul fara diacritice: buca

Definitie: BUCĂ substantiv verifica cuvantul: fesă.

3 * Cuvantul cu diacritice: búcă
Cuvantul fara diacritice: buca

Definitie: bucă substantiv feminin, g.-d. art. bucii; plural buci

4 * Cuvantul cu diacritice: búcă -ci
Cuvantul fara diacritice: buca

Definitie: BUCĂ -ci f. 1) fam. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului (sau ale botului animalelor) de la tâmplă în jos; obraz. 2) Fiecare dintre cele două părți cărnoase și rotunjite, care se află în partea dorsală a corpului omului și a unor animale; fesă. limba latina bucca

5 * Cuvantul cu diacritice: búcă búci
Cuvantul fara diacritice: buca

Definitie: bucă (buci), substantiv feminin – 1. Obraz, falcă. – 2. Fesă, șold. – Mr., megl. bucă. Limba Latina bŭcca „gură” (Pușcariu 226; REW 1357; Candrea-Dens., 188; DAR; Philippide, II, 635), conform limba albaneza bukë „pîine” (Meyer 51), limba neogreaca: βούϰϰa „îmbucătură”, limba italiana bocca, prov., cat., sp., port. boca, franceza bouche. În rom. s-a păstrat sensul de „gură”; sensul de „obraz”, care a fost de asemenea propriu cuvîntului lat., apare în rom., în bretonul boc’h și în berberul abeqqa. Acest ultim sens, puțin obișnuit în est (ALR 23), pierde teren față de obraz, în esență datorită asocierii de idei necuviinciose pe care o sugerează; în schimb, sensul de „fese” este comun și general în rom. Conform: bucată, îmbuca. Conform: evoluția semantică în sens opus, în buză. Derivat bucălat (var. bucălău, bucăliu, bucălăi), adjectiv (fălcos, gras); bucălai, adjectiv (despre oi, cu capul negru); bucar, substantiv neutru (opritoare de ham). Derivarea și relațiile reciproce între bucălat și bucălai nu sînt clare. Cihac, I, 29 îl derivă pe bucălat de la un limba latina bucculentus, care pare foarte artificial, și imposibil din punct de vedere fonetic. Loewe 10 și DAR admit că bucălai „cu capul negru” a rezultat din compunerea lui bucă „obraz” la animale și, pe de altă parte, în ciuda evidentei identități a lui bucălat „gras” cu bucălai „cu capul negru”. Credem că trebuie mai curînd plecat de la varianta bucălău, al cărui f. normal, bucălaie, s-a interpretat probabil, prin etimologie populară, ca fiind în legătură cu laie, cu care nu are nimic a face în realitate. Cu toate acestea, persistă dificultatea derivării lui bucălat plecîndu-se de la bucă; conform Spitzer, Dacor., VI, 332, a cărui ipoteză (‹ bucca + latus) ni se pare nepotrivită. S-ar putea avea în vedere o primă der. pe baza sufix -lău (conform fată › fătălău), prin care s-a format probabil un fals participiu bucălat.