Definitie Buh - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Buh substantiv neutru (Pop. si familiar; in expresie) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge sa fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva ca... – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Buh substantiv neutru

Varianta definitie 3: Buh n. popular : A-i merge (cuiva) -ul a ajunge de pomina (pentru anumite fapte reprobabile); a-i merge (cuiva) vestea. /Onomat.

Varianta definitie 4: Buh (buhuri), substantiv neutru – Zvon; faima.
Pol., limba rusa buch „zgomot” (Cihac, II, 30; DAR); conform buc.
Se foloseste in Mold.

Varianta definitie 5: Buh- – Radacina expresiva, care indica ideea de „umflatura”.
Creatie spontana, care coincide cu radacina romanica buff- (REW 1373), de unde limba italiana buffare, franceza bouffer, sp. abuhado.
Alternanta h-f este curenta in aceste formatii, conform bufni – buhni bufa – buha, ceea ce da nastere la o confuzie cu der. lui buf-.
Pe de alta parte, formatia este paralela radacinii bolf-, care are acelasi sens.
Ca in toate formatiile expresive, coincide cu alte cuvinte, fara a fi totdeauna posibil sa se precizeze daca intilnirea este pur si simplu intimplatoare, si nici, daca este vorba de un imprumut, care este sensul acestuia.
Derivat buft, substantiv neutru (pintece, burta); bufte (var. bufti, buflis) substantiv masculin (porecla pentru persoane grase), coincide cu mag. bufti „cu fata rotunda”; buget (var. buged), adjectiv (umflat, puhav); probabil format cu sufixul -et (ca suleget), si asimilat posterior cu fraged, linced, (conform Pascu, Suf., 64), fara a fi nevoie sa invocam un problematic *buccidus, de la bucca (Tiktin; Loewe 39; DAR; Rosetti, I, 164); bugezi (varianta Moldoveneasca bugini), verb (a se umfla de somn); buhai (var. buhavi), verb (a umfla), care coincide cu limba sarba: bujati „a dospi piinea”; buhav, adjectiv (puhav, umflat, flasc), pe care Philippide, Principii, 140, il deriva din bulgara buhav, care se intilneste cu limba sarba: buhav, conform limba neogreaca: μποῦχαβος (Meyer, Neugr.
St., II, 45); buhaveala, substantiv feminin (invechit) (umflatura); buhos, adjectiv (umflat); buhuiat, adjectiv (ciufulit); puhav, adjectiv (umflat, flescait); puhavi, verb (a umfla); bucsai, adjectiv (cu fata rotunda), pe care Scriban il transcrie boxai si il deriva de la box „ciine care cauta prin tufisuri”.