Buluc
Definitie, sens si explicatie
1Buluc, bulucuri, substantiv neutru
1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) În masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute.
2. (În vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; prin extensiune ceata de oameni inarmati. – Din limba turca: Bölük.
1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) În masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute.
2. (În vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; prin extensiune ceata de oameni inarmati. – Din limba turca: Bölük.
2Buluc s., adverb
1. substantiv verifica cuvantul: ceata.
2. adverb droaie, gloata, gramada, valvartej. (Se repezeau - la el.)
3. substantiv (Ist.) ceata, steag, (invechit) bulucbasie. (În vechea organizare a armatei, -ul avea aproximativ efectivul unei companii.)
1. substantiv verifica cuvantul: ceata.
2. adverb droaie, gloata, gramada, valvartej. (Se repezeau - la el.)
3. substantiv (Ist.) ceata, steag, (invechit) bulucbasie. (În vechea organizare a armatei, -ul avea aproximativ efectivul unei companii.)
3Buluc substantiv neutru, plural bulucuri
4Buluc2 -uri n. 1) Multime mare de oameni, stransi la un loc in dezordine; droaie; gloata. 2) (in evul mediu) Unitate militara formata din mercenari, avand aproximativ efectivul unei companii. /<turc. bölük
5Buluc1 adverb 1) În numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) Unul peste altul, inghesuindu-se. /<turc. bölük
6Buluc (bulucuri), substantiv neutru –
1. Unitate tactica a vechii artilerii, companie. –
2. Corp, unitate. –
3. (Adv.) Laolalta, in masa, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc.
Limba Turca: böluk (Roesler 590; seineanu, Ii, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); conform limba neogreaca: μπουλούϰι, limba albaneza bülük, bulgara bjuljuk.
Înv., cu sensurile 1 si
2. – Derivat buluci, verb (a aduna, a stringe); bulucbase, substantiv masculin (capitan; comandant de companie), din limba turca: büluk-bas (seineanu, Ii, 61; Lokotsch 333); bulibase, substantiv masculin (conducator de tigani), deformare a cuvintului anterior; bulucbasel, substantiv masculin (adjunct de capitan); bulucbasie, substantiv feminin (companie).
1. Unitate tactica a vechii artilerii, companie. –
2. Corp, unitate. –
3. (Adv.) Laolalta, in masa, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc.
Limba Turca: böluk (Roesler 590; seineanu, Ii, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); conform limba neogreaca: μπουλούϰι, limba albaneza bülük, bulgara bjuljuk.
Înv., cu sensurile 1 si
2. – Derivat buluci, verb (a aduna, a stringe); bulucbase, substantiv masculin (capitan; comandant de companie), din limba turca: büluk-bas (seineanu, Ii, 61; Lokotsch 333); bulibase, substantiv masculin (conducator de tigani), deformare a cuvintului anterior; bulucbasel, substantiv masculin (adjunct de capitan); bulucbasie, substantiv feminin (companie).