Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Buluc

1 * Cuvantul cu diacritice: bulúc
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: BULUC, bulucuri, substantiv neutru 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; prin extensiune ceată de oameni înarmați. – Din limba turca: böluk.

2 * Cuvantul cu diacritice: bulúc
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: BULUC s., adverb 1. substantiv verifica cuvantul: ceată. 2. adverb droaie, gloată, grămadă, valvârtej. (Se repezeau - la el.) 3. substantiv (IST.) ceată, steag, (învechit) bulucbășie. (În vechea organizare a armatei, -ul avea aproximativ efectivul unei companii.)

3 * Cuvantul cu diacritice: bulúc
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: buluc substantiv neutru, plural bulucuri

4 * Cuvantul cu diacritice: bulúc -uri
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: BULUC² -uri n. 1) Mulțime mare de oameni, strânși la un loc în dezordine; droaie; gloată. 2) (în evul mediu) Unitate militară formată din mercenari, având aproximativ efectivul unei companii. limba turca böluk

5 * Cuvantul cu diacritice: bulúc
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: BULUC¹ adverb 1) În număr foarte mare; în masă; cu grămada. 2) Unul peste altul, înghesuindu-se. limba turca böluk

6 * Cuvantul cu diacritice: bulúc bulúcuri
Cuvantul fara diacritice: buluc

Definitie: buluc (bulucuri), substantiv neutru – 1. Unitate tactică a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (Adv.) Laolaltă, în masă, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. Limba Turca: böluk (Roesler 590; Șeineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); conform limba neogreaca: μπουλούϰι, limba albaneza buluk, bulgara bjuljuk. Înv., cu sensurile 1 și 2. – Derivat buluci, verb (a aduna, a strînge); bulucbașe, substantiv masculin (căpitan; comandant de companie), din limba turca: buluk-baș (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibașe, substantiv masculin (conducător de țigani), deformare a cuvîntului anterior; bulucbășel, substantiv masculin (adjunct de căpitan); bulucbășie, substantiv feminin (companie).