Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bulz

1 * Cuvantul cu diacritice: bulz
Cuvantul fara diacritice: bulz

Definitie: BULZ, bulzi, substantiv masculin 1. (Popular) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [Plural și: (n.) bulzuri] – Conform: limba albaneza b u l e z.

2 * Cuvantul cu diacritice: bulz
Cuvantul fara diacritice: bulz

Definitie: BULZ substantiv boț, cocoloș, (popular) golomoz, (regional) dodoc, gâscă, urs, (prin Moldova) totoloț. (Un - de mămăligă.)

3 * Cuvantul cu diacritice: bulz
Cuvantul fara diacritice: bulz

Definitie: bulz substantiv masculin, plural bulzi

4 * Cuvantul cu diacritice: bulz -i
Cuvantul fara diacritice: bulz

Definitie: BULZ -i m. 1) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; boț; cocoloș; bol. 2) Boț de mămăligă fierbinte, în care s-a pus brânză de oi; cocoloș. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: bulz -zi
Cuvantul fara diacritice: bulz

Definitie: bulz (-zi), substantiv masculin – 1. Cocoloș, bulgăre. – 2. Bucată, îmbucătură. – Varianta bulț, bulgara Origine necunoscută. Totuși, nu lipsesc diverse ipoteze, toate neconvigătoare. Cihac, II, 33, se gîndește la limba rusa bulka, pol. bula. DAR amintește limba latina bulga „bolgie”, de unde franceza bouge, limba italiana bolgia: înainte, Pușcariu 235 propusese limba latina bŭlgius, der. de la cuvîntul anterior, pe care REW 1382 îl consideră „begrifflich schwer”. Pascu, I, 51, propune limba latina balteum; Densusianu, GS, I, 351, sugerează o legătură cu kirghizul bultai „a se umfla”, limba turca: buldak „umflat”, pe care REW o consideră mai probabilă, dar care prezintă totuși dificultăți. Giuglea, Dacor., III, 595, se referă la un der. de la limba latina bulla, de tipul bullidus, bazat pe paralelismul solidus-solz. Pentru Pușcariu, Dacor., III 822, și VII, 476, cuvîntul rom. provine de la un limba albaneza buljëzë. În sfîrșit, Diculescu 181 și ZRPh., XLIX, 420, pleacă de la un gepid bultia (conform limba germana med. de sus bulte); ipoteză acceptată de Scriban, dar pe care REW 1382 o consideră „historisch unwahrscheinlich”. Este posibil să fie vorba de cuvîntul german (conform sp. bulto), introdus în rom. pe filiera vreunei limbi limba slava (veche), ceea ce ar explica consonantismul (ž › z, sau ž › ğ › g); conform limba rusa bulyžnik „piatră de pavaj”. Dar și mai probabil pare o der. internă rom. de la bolf (din limba slava (veche) sau creație expresivă?), prin intermediul unei evoluții fonetice bulh › bulg, al cărui plural bulgi › bulji ar fi înlesnit refacerea unui sing. bulz. Derivat bulgăre (var. bulgăr), substantiv masculin (cocoloș), format de la varianta bulg, prin intermediul plural bulgări (Byck-Graur 29); bulgări (var. îmbulgări), verb (a acoperi cu lut); bulzăriță, substantiv feminin (sac care servește la strecuratul brînzei); bulziș, adverb (strîns); îmbulzi, verb (a presa; a strînge; a urmări, a grăbi); îmbulzeală, substantiv feminin (mulțime, înghesuială, îngrămădeală).