Definitie Bumbac - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bumbac, (1) substantiv masculin, (2, 3) substantiv neutru
1. Substantiv masculin Planta textila din familia malvaceelor, de origine tropicala si subtropicala, cu flori galbui sau rosietice si cu fructele capsule, care contin numeroase seminte acoperite cu peri pufosi (Gossypium).
2. Substantiv neutru: Fibra textila obtinuta, prin egrenare, de pe semintele bumbacului (1). ♦ (Popular) Vata. ♢ Expresie A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Țesatura din fire de bumbac (2). ♢ Bumbac mercerizat = fir sau tesatura de bumbac (2) tratat cu diverse solutii spre a capata luciu.
3. Substantiv neutru: (În sintagma) Bumbac colodiu = substanta exploziva pe baza de nitroceluloza. – Conform: scr. b u m b a k, bulgara b u b a k, limba latina med. b o m b a c i u m.

Varianta definitie 2: Bumbac substantiv verifica cuvantul: vata.

Varianta definitie 3: Bumbac substantiv (rar) coton, (Ban. si Transilvania) pamuca. (Bluza de -.)

Varianta definitie 4: Bumbac (planta) substantiv masculin

Varianta definitie 5: Bumbac (fibra, fir, tesatura) substantiv neutru, plural bumbacuri

Varianta definitie 6: Bumbac m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe in forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ♢ A avea - in urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, intrebuintata in industria textila; ata. Urzeala de -. ♢ - mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Țesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etcetera /<sb. bumbak, bulgara bubak

Varianta definitie 7: Bumbac (-curi), substantiv neutru
1. Planta exotica aclimatizata in Romania (prima filatura in Bucuresti, in 1805; primele culturi in Ilfov, in 1863). –
2. Fibra de bumbac. –
3. Vata. – Mr., megl. bumbac, istr. bubmǫc.
Din limba latina tirzie bombax sau *bombacum (Puscariu 236; REW 1202; DAR).
Este cuvint comun majoritatii limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit provenienta sa in rom.
Diez, II, 8, il deriva din limba latina bombyx, al carui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminari a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), conform bombacium › limba italiana bombagio, bambagio.
Cihac, II, 33, crede ca este de origine limba slava (veche) (sb. bùmbak, bòmbak, bulgara pam(b)uk, conform limba albaneza pumbak, pambuk, mag. pamuk).
Totusi, der. este dificila in acest sens, datorita accentului in limba sarba:; astfel incit Candrea, Elementele, 407, considera ca, dimpotriva, limba sarba: provine din rom.
Roesler 500 si Șeineanu, II, 63, il deriva din limba turca: pam(b)uk, de unde provin bulgara, limba albaneza si mag.; persista insa aceleasi dificultati fonetice.
Rom. nu coincide cu nici una din formele mentionate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminatia turco-slava (ak), fara a se putea determina mai indeaproape elementele contaminarii.
Derivat bumbacar, substantiv masculin (bumbac, planta; lucrator care se ocupa cu torsul firelor de bumbac; negustor de tesaturi de bumbac); bumbacarita, substantiv feminin (planta ciperacee, Eriophorum angustifolium sau E. Latifolium); bumbacel, substantiv neutru (fir de bumbac); bumbaci, verb (a umple cu bumbac; in Arg., a bate, a pedepsi sau a fura, a sterpeli); bumbacos, adjectiv (moale, gingas, elastic).