Bun -ă
Definitie, sens si explicatie
1Bun, -ă, (I-viii) buni, -e, adjectiv , substantiv masculin si feminin:, (Ix) bunuri, substantiv neutru, (X) adverb I. Adjectiv Care are calitati.
1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ♢ Expresie Bun la inima = milostiv.
Bun, rau = oricum ar fi. (Substantivat) Bun si rau = toata lumea (fara deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ♢ Expresie Fii bun! = te rog! ai bunatatea!
2. Care se achita de obligatiile morale si sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunavoie. ♢ Expresie Sfat bun = indemn intelept, util, folositor.
A fi (sau a ajunge, a incapea etcetera) in (sau pe) maini bune = a fi sau a ajunge la o persoana de incredere.
A pune o vorba (sau un cuvant) bun(a) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a sustine pe cineva. ♢ Compuse: bun-simt = capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: buna purtare = comportare conforma normelor moralei si educatiei: certificat de buna-purtare = A) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etcetera; B) figurat recomandatie orala sau lauda adusa cuiva; buna-cuviinta = purtare cuviincioasa, crestere aleasa.
3. (Despre copii) Cuminte, ascultator, indatoritor; care are grija de parinti.
4. Caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus. ♢ Expresie A fi in toane bune = a fi vesel, bine dispus. Ii. Adjectiv
1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ♢ Expresie A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i provoca cuiva o suparare.
Una buna = o intamplare deosebita, spirituala, o nostimada.
A o pati buna = a avea necaz. (Ir.) Buna treaba! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am dres-o (sau frant-o), se spune atunci cand ai dat de o situatie dificila sau inoportuna.
2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos, apetisant, ales. ♢ Expresie Poama buna, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorala. ♢ Compus: bun-gust = simt estetic, rafinament.
3. Bogat, abundent, imbelsugat.
4. (Despre miros) Frumos, placut, agreabil.
5. Linistit, tihnit, fara griji; fericit.
Viata buna. ♢ (În formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! ♢ Compus: (Botanica) buna-dimineata = zorea. Iii. Adjectiv
1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensiune care-si indeplineste bine menirea. ♢ Expresie (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare data de autor, de editura, de redactie sau de alti beneficiari pe tiparul de corectura sau de proba, dupa care incepe imprimarea tirajului.
Bun pentru... = valabil pentru...
2. (Despre organele corpului sau despre functiunile lor) Care functioneaza bine. ♢ Expresie Bun de gura = limbut.
Bun de mana = indemanatic, abil.
3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sarbatoare.
4. De calitate superioara; prin extensiune de pret, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ♢ Expresie A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios.
A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu incapatanare.
A sti una si buna = a se incapatana in sustinerea unui punct de vedere.
5. (Despre bani) Care are putere de circulatie. Iv. Adjectiv Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adjectiv
1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ♢ Expresie La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etcetera) Favorabil, prielnic, frumos.
2. (În basme si superstitii) Prevestitor de bine. ♢ Expresie A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplacut, rau. Vi. Adjectiv
1. Zdravan, puternic, strasnic. ♦ Considerabil, mare. ♢ Loc adverb În buna parte = in masura importanta.
O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc etcetera) = o parte insemnata (de timp, de loc, etcetera).
2. Întreg, plin; deplin; prin extensiune mai mult decat..., si mai bine. ♢ Compuse: buna-credinta substantiv feminin = A) obligatie de comportare corecta pe care partile trebuie s-o respecte la incheierea si la executarea contractelor sau, in cazul statelor, a tratatelor; B) convingere a unei persoane ca actioneaza in temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adjectiv ) de buna-credinta = sincer, cinstit.
3. (În expresie) Într-o buna zi (sau dimineata) = candva, odata; pe neasteptate. Vii. Adjectiv (Despre legaturi de rudenie) De sange, adevarat.
Tata bun. ♦ Var bun sau vara buna = var primar sau vara primara. ♦ (Despre prieteni, vecini etcetera) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. Viii. Substantiv masculin si feminin: (Înv. si popular) Bunic, bunica. Ix. Substantiv neutru:
1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica.
2. (Mai ales la plural) Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. ♢ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum.
3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ♢ Bune oficii = interventie a unui stat pentru determinarea altor state in vederea rezolvarii pe cale pasnica, prin tratative a diferendelor dintre acestea.
4. Calitate, virtute.
5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprima o aprobare) Bine, da, asa. – Limba Latina Bonus.
1. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii; binevoitor. ♢ Expresie Bun la inima = milostiv.
Bun, rau = oricum ar fi. (Substantivat) Bun si rau = toata lumea (fara deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ♢ Expresie Fii bun! = te rog! ai bunatatea!
2. Care se achita de obligatiile morale si sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunavoie. ♢ Expresie Sfat bun = indemn intelept, util, folositor.
A fi (sau a ajunge, a incapea etcetera) in (sau pe) maini bune = a fi sau a ajunge la o persoana de incredere.
A pune o vorba (sau un cuvant) bun(a) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a sustine pe cineva. ♢ Compuse: bun-simt = capacitate bazata pe experienta cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: buna purtare = comportare conforma normelor moralei si educatiei: certificat de buna-purtare = A) (iesit din uz) certificat in care se atesta purtarea corecta a cuiva intr-un serviciu, in scoala etcetera; B) figurat recomandatie orala sau lauda adusa cuiva; buna-cuviinta = purtare cuviincioasa, crestere aleasa.
3. (Despre copii) Cuminte, ascultator, indatoritor; care are grija de parinti.
4. Caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus. ♢ Expresie A fi in toane bune = a fi vesel, bine dispus. Ii. Adjectiv
1. Care face sau prinde bine; placut, satisfacator, agreabil. ♢ Expresie A i-o face buna sau a-i face (cuiva) una buna = a-i provoca cuiva o suparare.
Una buna = o intamplare deosebita, spirituala, o nostimada.
A o pati buna = a avea necaz. (Ir.) Buna treaba! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ti-o buna! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ti-o buna ca ti-am dres-o (sau frant-o), se spune atunci cand ai dat de o situatie dificila sau inoportuna.
2. (Despre mancaruri si bauturi) Gustos, apetisant, ales. ♢ Expresie Poama buna, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorala. ♢ Compus: bun-gust = simt estetic, rafinament.
3. Bogat, abundent, imbelsugat.
4. (Despre miros) Frumos, placut, agreabil.
5. Linistit, tihnit, fara griji; fericit.
Viata buna. ♢ (În formule de salut sau de urare) Buna ziua! Buna seara! Noapte buna! ♢ Compus: (Botanica) buna-dimineata = zorea. Iii. Adjectiv
1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensiune care-si indeplineste bine menirea. ♢ Expresie (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare data de autor, de editura, de redactie sau de alti beneficiari pe tiparul de corectura sau de proba, dupa care incepe imprimarea tirajului.
Bun pentru... = valabil pentru...
2. (Despre organele corpului sau despre functiunile lor) Care functioneaza bine. ♢ Expresie Bun de gura = limbut.
Bun de mana = indemanatic, abil.
3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sarbatoare.
4. De calitate superioara; prin extensiune de pret, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ♢ Expresie A o lua de buna = a crede cele spuse; a lua (ceva) in serios.
A o tine (una si) buna = a sustine un lucru cu incapatanare.
A sti una si buna = a se incapatana in sustinerea unui punct de vedere.
5. (Despre bani) Care are putere de circulatie. Iv. Adjectiv Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adjectiv
1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ♢ Expresie La ce bun? = la ce foloseste? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etcetera) Favorabil, prielnic, frumos.
2. (În basme si superstitii) Prevestitor de bine. ♢ Expresie A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplacut, rau. Vi. Adjectiv
1. Zdravan, puternic, strasnic. ♦ Considerabil, mare. ♢ Loc adverb În buna parte = in masura importanta.
O buna bucata sau o bucata buna (de timp, de loc etcetera) = o parte insemnata (de timp, de loc, etcetera).
2. Întreg, plin; deplin; prin extensiune mai mult decat..., si mai bine. ♢ Compuse: buna-credinta substantiv feminin = A) obligatie de comportare corecta pe care partile trebuie s-o respecte la incheierea si la executarea contractelor sau, in cazul statelor, a tratatelor; B) convingere a unei persoane ca actioneaza in temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adjectiv ) de buna-credinta = sincer, cinstit.
3. (În expresie) Într-o buna zi (sau dimineata) = candva, odata; pe neasteptate. Vii. Adjectiv (Despre legaturi de rudenie) De sange, adevarat.
Tata bun. ♦ Var bun sau vara buna = var primar sau vara primara. ♦ (Despre prieteni, vecini etcetera) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. Viii. Substantiv masculin si feminin: (Înv. si popular) Bunic, bunica. Ix. Substantiv neutru:
1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura existenta, bunastarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica.
2. (Mai ales la plural) Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. ♢ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum.
3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ♢ Bune oficii = interventie a unui stat pentru determinarea altor state in vederea rezolvarii pe cale pasnica, prin tratative a diferendelor dintre acestea.
4. Calitate, virtute.
5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprima o aprobare) Bine, da, asa. – Limba Latina Bonus.
2Bun antonim: prost, rau, rautacios, stricat, neplacut
3Bun substantiv verifica cuvantul: bunic, calitate, insusire, tata-mare, virtute.
4Bun adjectiv , substantiv I. adjectiv
1. verifica cuvantul: pozitiv.
2. verifica cuvantul: binevenit.
3. verifica cuvantul: propriu.
4. verifica cuvantul: apt.
5. verifica cuvantul: frumos.
6. verifica cuvantul: bland.
7. cumsecade, ingaduitor, intelegator, omenos, uman, (livresc) comprehensiv, (invechit) omenit. (S-a aratat - cu noi.)
8. (Termen Bisericesc) indurator, ingaduitor, milos, milostiv, (invechit si reg.) milostivnic, (invechit) crutator, milosard, milosardnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat -.)
9. verifica cuvantul: ascultator.
10. verifica cuvantul: judicios.
11. verifica cuvantul: frumos.
12. verifica cuvantul: apropiat.
13. verifica cuvantul: valoros.
14. verifica cuvantul: competent.
15. verifica cuvantul: veritabil.
16. verifica cuvantul: curat.
17. verifica cuvantul: bogat.
18. avantajos, banos, productiv, profitabil, rentabil, (livresc) lucrativ, (figurativ) manos. (O afacere -.)
19. verifica cuvantul: valabil.
20. verifica cuvantul: apreciabil.
21. verifica cuvantul: intreg.
22. grozav, strasnic, zdravan. (Un somn - l-a refacut.)
23. verifica cuvantul: gustos.
24. verifica cuvantul: ales. Ii. substantiv
1. verifica cuvantul: avere.
2. valoare. (Detinator de -uri.)
3. bun public verifica cuvantul: patrimoniu.
4. verifica cuvantul: produs.
1. verifica cuvantul: pozitiv.
2. verifica cuvantul: binevenit.
3. verifica cuvantul: propriu.
4. verifica cuvantul: apt.
5. verifica cuvantul: frumos.
6. verifica cuvantul: bland.
7. cumsecade, ingaduitor, intelegator, omenos, uman, (livresc) comprehensiv, (invechit) omenit. (S-a aratat - cu noi.)
8. (Termen Bisericesc) indurator, ingaduitor, milos, milostiv, (invechit si reg.) milostivnic, (invechit) crutator, milosard, milosardnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat -.)
9. verifica cuvantul: ascultator.
10. verifica cuvantul: judicios.
11. verifica cuvantul: frumos.
12. verifica cuvantul: apropiat.
13. verifica cuvantul: valoros.
14. verifica cuvantul: competent.
15. verifica cuvantul: veritabil.
16. verifica cuvantul: curat.
17. verifica cuvantul: bogat.
18. avantajos, banos, productiv, profitabil, rentabil, (livresc) lucrativ, (figurativ) manos. (O afacere -.)
19. verifica cuvantul: valabil.
20. verifica cuvantul: apreciabil.
21. verifica cuvantul: intreg.
22. grozav, strasnic, zdravan. (Un somn - l-a refacut.)
23. verifica cuvantul: gustos.
24. verifica cuvantul: ales. Ii. substantiv
1. verifica cuvantul: avere.
2. valoare. (Detinator de -uri.)
3. bun public verifica cuvantul: patrimoniu.
4. verifica cuvantul: produs.
5Bun adjectiv m., substantiv masculin, plural buni; f. singular buna, g.-d. art. bunei, plural bune
6Bun substantiv neutru, plural bunuri
7Bun4 -uri n. 1) Valoare materiala de care dispune cineva; avut; proprietate. -uri mobile si imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanta sociala, economica sau culturala. /<lat. bonus
8Bun3 -a (-i, -e) m. si f.
Persoana luata in raport cu nepotii sai; tata al tatalui sau al mamei in raport cu nepotii; bunel; bunic. /<lat. bonus
Persoana luata in raport cu nepotii sai; tata al tatalui sau al mamei in raport cu nepotii; bunel; bunic. /<lat. bonus
9Bun2 -a (-i, -e) 1) (despre persoane) Care se deosebeste prin calitati morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; bland. - la inima. ♢ Fii -! fii dragut; fii amabil. Oameni -i! formula de adresare catre mai multi ascultatori. 2) Care manifesta aptitudini in domeniul sau de activitate; priceput; inzestrat. Scriitor -. sofer -. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care este demn de lauda; corect; cinstit. Fapta -a. ♢ A fi sau a ajunge pe (sau In) Maini -e a nimeri in conditii favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi -i a simpatiza pe cineva. A pune o vorba -a pentru cineva a interveni in favoarea cuiva; a sustine pe cineva intr-o chestiune. A fi in toane -e a avea dispozitie buna. 4) (referitor la lucruri sau notiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofa -a.
Traducere -a.
Marfa -a. 5) (despre mancaruri) Care are gust placut; gustos. ♢ Poama -a (-a poama) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucaturi rele. 6) (despre recolta) Care este in cantitate mare; din belsug; bogat; imbelsugat. Roada -a. 7) Care se caracterizeaza prin echilibru moral. A duce viata -a cu cineva. 8) Care are calitati corespunzatoare destinatiei. Apa -a de baut. - de insurat. -a de maritat. - pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care functioneaza bine. Ochi -i.
Dinti -i. ♢ - de gura care vorbeste mult; vorbaret; guraliv. - de picior (sau De picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circula; care nu este fals. 11) (despre timp si fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie -a.
Vreme -a. 12) Care este convenabil; rentabil. Pret -. 13) Care este suficient de mare. O bucata -a de timp (de loc, de teren etcetera). ♢ A trage un somn - a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o ora -a. 15) (de-spre relatii de rudenie) Care au legaturi de sange. Mama -a.
Var -. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de vita. 17) (in diferite formule de salut sau de urare) -a ziua! Noapte -a! Drum -! - sosit! 18) (despre imbracaminte) Care nu este uzat; nou inca. 19) (in constructii care exprima o atitudine ironica): A-i face cuiva una -a (sau A i-o face -a cuiva) a-i face cuiva o neplacere, un rau. A o pati -a a da de dracul; a se incurca. -a treaba! frumos, n-ai ce zice. Na-ti-o -a! asta mai lipsea. Na-ti-o -a, ca ti-am frant-o (sau Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!) se riposteaza cuiva, care, pentru a iesi dintr-o situatie, vine cu o propunere absurda. /<lat. bonus
Traducere -a.
Marfa -a. 5) (despre mancaruri) Care are gust placut; gustos. ♢ Poama -a (-a poama) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucaturi rele. 6) (despre recolta) Care este in cantitate mare; din belsug; bogat; imbelsugat. Roada -a. 7) Care se caracterizeaza prin echilibru moral. A duce viata -a cu cineva. 8) Care are calitati corespunzatoare destinatiei. Apa -a de baut. - de insurat. -a de maritat. - pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care functioneaza bine. Ochi -i.
Dinti -i. ♢ - de gura care vorbeste mult; vorbaret; guraliv. - de picior (sau De picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circula; care nu este fals. 11) (despre timp si fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie -a.
Vreme -a. 12) Care este convenabil; rentabil. Pret -. 13) Care este suficient de mare. O bucata -a de timp (de loc, de teren etcetera). ♢ A trage un somn - a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o ora -a. 15) (de-spre relatii de rudenie) Care au legaturi de sange. Mama -a.
Var -. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de vita. 17) (in diferite formule de salut sau de urare) -a ziua! Noapte -a! Drum -! - sosit! 18) (despre imbracaminte) Care nu este uzat; nou inca. 19) (in constructii care exprima o atitudine ironica): A-i face cuiva una -a (sau A i-o face -a cuiva) a-i face cuiva o neplacere, un rau. A o pati -a a da de dracul; a se incurca. -a treaba! frumos, n-ai ce zice. Na-ti-o -a! asta mai lipsea. Na-ti-o -a, ca ti-am frant-o (sau Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!) se riposteaza cuiva, care, pentru a iesi dintr-o situatie, vine cu o propunere absurda. /<lat. bonus
10Bun1 adverb Asa sa fie; de acord; bine. /<lat. bonus
11Bun (-na), adjectiv –
1. Care are calitati, cu fire generoasa sau cu inima miloasa. –
2. Favorabil, propice. –
3. Inspirat, fericit, care produce satisfactie. –
4. Potrivit, adecvat. –
5. Desavirsit, de calitate. –
6. Adevarat, sincer. –
7. Legitim, autentic, veritabil. –
8. Direct, de gradul intii. –
9. De neam mare, nobil. –
10. Capabil. –
11. Puternic, mare, in cantitate suficienta. –
11. Puternic, mare, in cantitate suficienta. –
12. (Antepus unui adjectiv ) Complet, definitiv. –
13. (Substantiv neutru:) Parte buna a ceva. –
14. Bogatie, avere. –
15. (Înv.) Bunatate. –
16. (Adv.) Introduce o propozitie printr-un acord sau o concesie retorica (se prefera, cu aceasta functie, adverb bine). –
17. Element de compunere care se combina cu unele substantive, pentru a le adauga notiunea de „desavirsit, perfect, autentic”: buna credinta, buna cuviinta, bun gust, bun plac, bunastare, Buna-vestire, etcetera – Mr., megl. bun, istr. bur.
Limba Latina bŏnus (Puscariu 237); Rew 1208; Candrea-dens., 195; Dar); conform limba italiana buono, prov. bo(n), franceza bon, sp. bueno, port. bom.
Conform: bun „bunic”, bunatate.
Derivat bunete, substantiv feminin (invechit, bunatate); imbuna (var. imbuni), verb (a imbunatati; a impaca, a linisti; cuvant invechit, a adula, a lingusi); imbunator, adjectiv (invechit, lingusitor); imbunaciune, substantiv feminin (adulare; bunavointa); imbunatati (var. bunatata), verb (a face ca ceva sa devina mai bun); imbunatura, substantiv feminin (invechit, adulare, lingusire); nebun, adjectiv (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesa de sah); nebunarita, substantiv feminin (maselarita, Hyosciamus niger); nebunatic, adjectiv (neastimparat, nazdravan); nebuneala, substantiv feminin (dementa, sminteala, ticneala); nebunesc, adjectiv (de nebun, nebun); nebuneste, adverb (ca un nebun); nebunie, substantiv feminin (dementa, sminteala; nazdravanie, pozna; aiureala, trazneala); nebuni (var. innebuni), verb (a-si pierde mintile; a se prapadi, a se da in vint dupa ceva); rasbuna, verb (a-si face singur dreptate), al carui semantism („a imbunatati”) se potriveste cu cel al lui vindicare › vindeca „a lecui”; rasbunator, adjectiv (vindicativ; care razbuna).
Din rom. provine bulgara, limba sarba:, rut. bunika (Hyosciamus niger), conform nebunarita (Capidan, Raporturile, 219).
1. Care are calitati, cu fire generoasa sau cu inima miloasa. –
2. Favorabil, propice. –
3. Inspirat, fericit, care produce satisfactie. –
4. Potrivit, adecvat. –
5. Desavirsit, de calitate. –
6. Adevarat, sincer. –
7. Legitim, autentic, veritabil. –
8. Direct, de gradul intii. –
9. De neam mare, nobil. –
10. Capabil. –
11. Puternic, mare, in cantitate suficienta. –
11. Puternic, mare, in cantitate suficienta. –
12. (Antepus unui adjectiv ) Complet, definitiv. –
13. (Substantiv neutru:) Parte buna a ceva. –
14. Bogatie, avere. –
15. (Înv.) Bunatate. –
16. (Adv.) Introduce o propozitie printr-un acord sau o concesie retorica (se prefera, cu aceasta functie, adverb bine). –
17. Element de compunere care se combina cu unele substantive, pentru a le adauga notiunea de „desavirsit, perfect, autentic”: buna credinta, buna cuviinta, bun gust, bun plac, bunastare, Buna-vestire, etcetera – Mr., megl. bun, istr. bur.
Limba Latina bŏnus (Puscariu 237); Rew 1208; Candrea-dens., 195; Dar); conform limba italiana buono, prov. bo(n), franceza bon, sp. bueno, port. bom.
Conform: bun „bunic”, bunatate.
Derivat bunete, substantiv feminin (invechit, bunatate); imbuna (var. imbuni), verb (a imbunatati; a impaca, a linisti; cuvant invechit, a adula, a lingusi); imbunator, adjectiv (invechit, lingusitor); imbunaciune, substantiv feminin (adulare; bunavointa); imbunatati (var. bunatata), verb (a face ca ceva sa devina mai bun); imbunatura, substantiv feminin (invechit, adulare, lingusire); nebun, adjectiv (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesa de sah); nebunarita, substantiv feminin (maselarita, Hyosciamus niger); nebunatic, adjectiv (neastimparat, nazdravan); nebuneala, substantiv feminin (dementa, sminteala, ticneala); nebunesc, adjectiv (de nebun, nebun); nebuneste, adverb (ca un nebun); nebunie, substantiv feminin (dementa, sminteala; nazdravanie, pozna; aiureala, trazneala); nebuni (var. innebuni), verb (a-si pierde mintile; a se prapadi, a se da in vint dupa ceva); rasbuna, verb (a-si face singur dreptate), al carui semantism („a imbunatati”) se potriveste cu cel al lui vindicare › vindeca „a lecui”; rasbunator, adjectiv (vindicativ; care razbuna).
Din rom. provine bulgara, limba sarba:, rut. bunika (Hyosciamus niger), conform nebunarita (Capidan, Raporturile, 219).
12Bun (-ni), substantiv masculin – Bunic.
Limba Latina *avunus, cuvint care provine din aceeasi radacina indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus si care s-a pastrat numai in forma diminutivala avoncŭlus „unchi” (conform Meillet, Melanges Soc.
Ling., Ix, 141).
S-a confundat curind, poate chiar din lat., cu bonus, astfel incit este considerat in general der. al acestuia; conform, in plus, calabr. bona, piem. bona „bunica”.
Derivat buna, substantiv feminin (bunica); bunic, substantiv masculin; bunica, substantiv feminin; rasbunic, substantiv masculin (strabunic); strabun, substantiv masculin (strabunic; stramos); strabun, adjectiv (stramosesc); strabunic, substantiv masculin; strabunica, substantiv feminin
Limba Latina *avunus, cuvint care provine din aceeasi radacina indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus si care s-a pastrat numai in forma diminutivala avoncŭlus „unchi” (conform Meillet, Melanges Soc.
Ling., Ix, 141).
S-a confundat curind, poate chiar din lat., cu bonus, astfel incit este considerat in general der. al acestuia; conform, in plus, calabr. bona, piem. bona „bunica”.
Derivat buna, substantiv feminin (bunica); bunic, substantiv masculin; bunica, substantiv feminin; rasbunic, substantiv masculin (strabunic); strabun, substantiv masculin (strabunic; stramos); strabun, adjectiv (stramosesc); strabunic, substantiv masculin; strabunica, substantiv feminin