Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bun -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: bun -ă
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adjectiv , substantiv masculin și feminin:, (IX) bunuri, substantiv neutru, (X) adverb I. Adjectiv Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ♢ Expresie Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ♢ Expresie Fii bun = te rog ai bunătatea 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ♢ Expresie Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etcetera) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ♢ Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele: bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației: certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etcetera; b) figurat recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ♢ Expresie A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adjectiv 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ♢ Expresie A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă = frumos halal n-am ce zice Na-ți-o bună = asta-mi mai lipsea asta-i acum Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ♢ Expresie Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ♢ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ♢ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua Bună seara Noapte bună ♢ Compus: (Botanica) bună-dimineața = zorea. III. Adjectiv 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; prin extensiune care-și îndeplinește bine menirea. ♢ Expresie (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ♢ Expresie Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; prin extensiune de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ♢ Expresie A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adjectiv Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adjectiv 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ♢ Expresie La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etcetera) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ♢ Expresie A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adjectiv 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ♢ Loc adverb În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etcetera) = o parte însemnată (de timp, de loc, etcetera). 2. Întreg, plin; deplin; prin extensiune mai mult decât..., și mai bine. ♢ Compuse: bună-credință substantiv feminin = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adjectiv ) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expresie) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adjectiv (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etcetera) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. Substantiv masculin și feminin: (Înv. și popular) Bunic, bunică. IX. Substantiv neutru: 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la plural) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ♢ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ♢ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Limba Latina bonus.

2 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: Bun antonim: prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut

3 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN substantiv verifica cuvantul: bunic, calitate, însușire, tată-mare, virtute.

4 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN adjectiv , substantiv I. adjectiv 1. verifica cuvantul: pozitiv. 2. verifica cuvantul: binevenit. 3. verifica cuvantul: propriu. 4. verifica cuvantul: apt. 5. verifica cuvantul: frumos. 6. verifica cuvantul: blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, uman, (livresc) comprehensiv, (învechit) omenit. (S-a arătat - cu noi.) 8. (Termen Bisericesc) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (învechit și reg.) milostivnic, (învechit) cruțător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat -.) 9. verifica cuvantul: ascultător. 10. verifica cuvantul: judicios. 11. verifica cuvantul: frumos. 12. verifica cuvantul: apropiat. 13. verifica cuvantul: valoros. 14. verifica cuvantul: competent. 15. verifica cuvantul: veritabil. 16. verifica cuvantul: curat. 17. verifica cuvantul: bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livresc) lucrativ, (figurativ) mănos. (O afacere -.) 19. verifica cuvantul: valabil. 20. verifica cuvantul: apreciabil. 21. verifica cuvantul: întreg. 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn - l-a refăcut.) 23. verifica cuvantul: gustos. 24. verifica cuvantul: ales. II. substantiv 1. verifica cuvantul: avere. 2. valoare. (Deținător de -uri.) 3. bun public verifica cuvantul: patrimoniu. 4. verifica cuvantul: produs.

5 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: bun adjectiv m., substantiv masculin, plural buni; f. singular bună, g.-d. art. bunei, plural bune

6 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: bun substantiv neutru, plural bunuri

7 * Cuvantul cu diacritice: bun -uri
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN⁴ -uri n. 1) Valoare materială de care dispune cineva; avut; proprietate. -uri mobile și imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanță socială, economică sau culturală. limba latina bonus

8 * Cuvantul cu diacritice: bun -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN³ -ă (-i, -e) m. și f. Persoană luată în raport cu nepoții săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoții; bunel; bunic. limba latina bonus

9 * Cuvantul cu diacritice: bun -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN² -ă (-i, -e) 1) (despre persoane) Care se deosebește prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. - la inimă. ♢ Fii - fii drăguț; fii amabil. Oameni -i formulă de adresare către mai mulți ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor -. Șofer -. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă -ă. ♢ A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini -e a nimeri în condiții favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi -i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă -ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune. A fi în toane -e a avea dispoziție bună. 4) (referitor la lucruri sau noțiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă -ă. Traducere -ă. Marfă -ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. ♢ Poamă -ă (-ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belșug; bogat; îmbelșugat. Roadă -ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viață -ă cu cineva. 8) Care are calități corespunzătoare destinației. Apă -ă de băut. - de însurat. -ă de măritat. - pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcționează bine. Ochi -i. Dinți -i. ♢ - de gură care vorbește mult; vorbăreț; guraliv. - de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp și fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie -ă. Vreme -ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preț -. 13) Care este suficient de mare. O bucată -ă de timp (de loc, de teren etcetera). ♢ A trage un somn - a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră -ă. 15) (de-spre relații de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă -ă. Văr -. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viță. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) -ă ziua Noapte -ă Drum - - sosit 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcții care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una -ă (sau a i-o face -ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păți -ă a da de dracul; a se încurca. -ă treabă frumos, n-ai ce zice. Na-ți-o -ă asta mai lipsea. Na-ți-o -ă, că ți-am frânt-o (sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o) se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă. limba latina bonus

10 * Cuvantul cu diacritice: bun
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: BUN¹ adverb Așa să fie; de acord; bine. limba latina bonus

11 * Cuvantul cu diacritice: bun -nă
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: bun (-nă), adjectiv – 1. Care are calități, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. – 2. Favorabil, propice. – 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacție. – 4. Potrivit, adecvat. – 5. Desăvîrșit, de calitate. – 6. Adevărat, sincer. – 7. Legitim, autentic, veritabil. – 8. Direct, de gradul întîi. – 9. De neam mare, nobil. – 10. Capabil. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 12. (Antepus unui adjectiv ) Complet, definitiv. – 13. (Substantiv neutru:) Parte bună a ceva. – 14. Bogăție, avere. – 15. (Înv.) Bunătate. – 16. (Adv.) Introduce o propoziție printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcție, adverb bine). – 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noțiunea de „desăvîrșit, perfect, autentic”: bună credință, bună cuviință, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etcetera – Mr., megl. bun, istr. bur. Limba Latina bŏnus (Pușcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); conform limba italiana buono, prov. bo(n), franceza bon, sp. bueno, port. bom. Conform: bun „bunic”, bunătate. Derivat bunețe, substantiv feminin (învechit, bunătate); îmbuna (var. îmbuni), verb (a îmbunătăți; a împăca, a liniști; cuvant invechit, a adula, a linguși); îmbunător, adjectiv (învechit, lingușitor); îmbunăciune, substantiv feminin (adulare; bunăvoință); îmbunătăți (var. bunătăța), verb (a face ca ceva să devină mai bun); îmbunătură, substantiv feminin (învechit, adulare, lingușire); nebun, adjectiv (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesă de șah); nebunariță, substantiv feminin (măselariță, Hyosciamus niger); nebunatic, adjectiv (neastîmpărat, năzdrăvan); nebuneală, substantiv feminin (demență, sminteală, țicneală); nebunesc, adjectiv (de nebun, nebun); nebunește, adverb (ca un nebun); nebunie, substantiv feminin (demență, sminteală; năzdrăvănie, poznă; aiureală, trăzneală); nebuni (var. înnebuni), verb (a-și pierde mințile; a se prăpădi, a se da în vînt după ceva); răsbuna, verb (a-și face singur dreptate), al cărui semantism („a îmbunătăți”) se potrivește cu cel al lui vindicare › vindeca „a lecui”; răsbunător, adjectiv (vindicativ; care răzbună). Din rom. provine bulgara, limba sarba:, rut. bunika (Hyosciamus niger), conform nebunariță (Capidan, Raporturile, 219).

12 * Cuvantul cu diacritice: bun -ni
Cuvantul fara diacritice: bun

Definitie: bun (-ni), substantiv masculin – Bunic. Limba Latina avunus, cuvînt care provine din aceeași rădăcină indoeurop. (awon „bunic”) ca avus și care s-a păstrat numai în forma diminutivală avoncŭlus „unchi” (conform Meillet, Melanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curînd, poate chiar din lat., cu bonus, astfel încît este considerat în general der. al acestuia; conform, în plus, calabr. bona, piem. bona „bunică”. Derivat bună, substantiv feminin (bunică); bunic, substantiv masculin; bunică, substantiv feminin; răsbunic, substantiv masculin (străbunic); străbun, substantiv masculin (străbunic; strămoș); străbun, adjectiv (strămoșesc); străbunic, substantiv masculin; străbunică, substantiv feminin