Varianta definitie 4: ButÚc -ci m. 1) Bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ♢ A dormi - a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva -cul a pacali pe cineva. 3) Bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etcetera); trunchi. 4) inv.
Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig.
Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Origine necunoscuta
Varianta definitie 5: Butuc (butuci), substantiv masculin
1. Trunchi, buturuga.
2. Partea de jos a tulpinei vitei de vie.
3. Instrument de tortura in care se prindeau picioarele, miinile si gitul condamnatilor.
4. Partea centrala a rotii.
5. Bustean scurt.
6. Calapod de palarier. – Varianta butug, butur, butor, butoare, butau, butura, buture. < Din limba latina *bottum, „bont, fara virf” si „bot, obiect rotund”, prin intermediul unei formatii diminutivale, ca sat > satuc, pat > patuc etcetera Coincidenta semantica intre „rotund” si „trunchi”, conform franceza bille, billot.
Varianta provin de la *but, plural *buturi; de la aceasta ultima forma s-a refacut un sing. analogic butur(a). – Der butai, substantiv neutru (invechit, stup); butuci, verb (a pune in butuc 3); butucanos (var. botocanos, butucos), adjectiv (grosolan, necizelat); buturuga (var. buturig, buturiga, buturoaga), substantiv feminin (trunchi, ciot), de la butur(a) + sufix -uc, conform alternanta butuc-butug; buturugat, adjectiv (cu noduri); butusina, substantiv feminin (ciot); imbutuci, verb (a pune in butuc, in instrument de tortura). – Credem, prin urmare, ca acest cuvint este un simplu dublet al lui bot.
Nu numai ca aceasta opinie nu este impartasita de filologi, dar nici nu exista un acord in legatura cu identitatea cuvintelor mentionate mai sus.
Pentru butuc, Schuchardt, ZRPh., XV, 103 (conform DAR, I, 712) se refera la o radacina but-, fara alta explicatie, pe care Densusianu, Hlr., 381, o considera de origine cumanica (conform cuman. butak „ramura”) si pe care Tiktin o considera slava.
Din limba turca: butak, dupa Șeineanu, II, 65; si din limba turca: buduk „cu picioare scurte” (conform bondoc), dupa K. Treimer, Mitt.
Wien, 356, conform Lokotsch
372. Acelasi radical bott- „gros, rotund” revine la Diculescu, 17 si ZRPh., XL, 413 (conform REW 1239a), dar considerat de origine germanica; butuc ar fi in legatura cu limba italiana botta (comasc. bottola), franceza botte si butura cu gepidicul *bûtilo..
Aceasta parere, acceptata de Gamillscheg, Rom. limba germana, II, 250-1, si Scriban, a fost respinsa de Densusianu, GS, I, 348, pentru care butura provine din bulgara botur (conform Rosetti, II, 82).
Acelasi cuvint este mentionat si ca provenind din limba latina *buttula (Candrea, Elements, 2; REW 1389); din lat imbutum (Giuglea, LL, II, 31); din limba slava (veche) (Tiktin); din arab. batk „actiunea de a taia” (Moldovan, 404); sau din vreo alta limba anterioara indoeurop. (Lahovary 320).
Butura ramine fara explicatie in DAR, care afirma, in schimb, ca buturuga este „rezultatul unei fuziuni a lui butuc cu butura si tumurug”. – Daca explicatia noastra este corecta, din rom. trebuie sa provina rut. butjuk, butuki (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 406), mag. butuk, bulgara botur(o) (Capidan, Raporturile, 221), limba neogreaca: μπούτουρα (Bogrea, Anuarul, II, 391). – [1238]
Varianta definitie 6: Butuc (butuci), substantiv masculin –
1. Trunchi, buturuga. –
2. Partea de jos a tulpinii vitei de vie. –
3. Instrument de tortura in care se prindeau picioarele, mainile si gatul condamnatilor. –
4. Partea centrala a rotii. –
5. Bustean scurt. –
6. Calapod de palarier. – Varianta butug, butur, butor, butoare, butau, butura, buture.
Din limba latina *bottum „bont, fara varf” si „bot, obiect rotund”, prin intermediul unei unei formatii diminutivale, ca sat › satuc, pat › patuc.
Coincidenta semantica intre „rotund” si „trunchi” este evidenta, conform franceza bille, billot.
Varianta provin de la *but, plural *buturi; de la aceasta ultima forma s-a refacut un sing. analogic butur(a). – Derivat butai, substantiv neutru (invechit, stup); butuci, verb (a pune in butuc 3); butucanos (var. botocanos, butucos), adjectiv (grosolan, necizelat); buturuga (var. buturug, buturiga, buturoaga), substantiv feminin (trunchi, ciot), de la butur(a) -uc, conform alternanta butuc-butug; buturugat, adjectiv (cu noduri); butusina, substantiv feminin (ciot); imbutuci, verb (a pune in butuc, in instrument de tortura).
Credem, prin urmare, ca acest cuvant este un simplu dublet al lui bot.
Nu numai ca aceasta opinie nu este impartasita de filologi, dar nici macar nu exista un acord in legatura cu identitatea cuvintelor mentionate mai sus.
Pentru butuc, Schuchardt, ZRPh, XV, 103 (conform DAR, I, 712) se refera la o radacina but-, fara alta explicatie, pe care Densusianu, Hlr., 381, o considera de origine cumanica (conform cuman. butak „ramura”) si pe care Tiktin o considera slava.
Din limba turca: butak, dupa Șeineanu, II, 65; si din limba turca: buduk „cu picioare scurte” (conform bondoc), dupa K. Treimer, Mitt.
Wien, 356, conform Lokotsch
372. Acelasi radical bott- „gros, rotund” revine la Diculescu, 17 si ZRPh., XL, 413 (conform REW 1239a), dar considerat de origine germanica; butuc ar fi in legatura cu limba italiana botta (comasc. bottola), franceza botte si butura cu gepidicul *bûtilo.
Aceasta parere, acceptata de Gamillscheg, Rom. limba germana, II, 250-1, si Scriban, a fost respinsa de Densusianu, GS, I, 348, pentru care butura provine din bulgara botur (conform Rosetti, II, 82).
Acelasi cuvint este mentionat si ca provenind din limba latina *buttula (Candrea, Élements, 2; REW 1389); din limba latina imbutum (Giuglea, LL, II, 31); din limba slava (veche) (Tiktin); din arab. batk „actiunea de a taia” (Moldovan 404); sau din vreo alta limba anterioara indoeurop. (Lahovary 320).
Butura ramine fara explicatie in DAR, care afirma, in schimb, ca buturuga este „rezultatul unei fuziuni a lui butuc cu butura si tumurug”.
Daca explicatia nostra este corecta, din rom. trebuie sa provina rut. butjuk, butuki (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 406), mag. butuk, bulgara botur(o) (Capidan, Raporturile, 221), limba neogreaca: μπούτουρα (Bogrea, Anuarul, II, 391).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "b" si se termina cu litera "c"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
