Buză
Definitie, sens si explicatie
1Buză, buze, substantiv feminin l.
Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ♢ Buza de iepure = anomalie congenitala care consta in faptul ca buza este usor despicata (ca la iepure). ♢ Expresie (Familiar) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale.
A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare, a se cai.
A sufla (sau a bate) in (sau din) buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba.
A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva.
A-i crapa (sau a-i plesni, a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de sau dupa ceva) = a avea mare nevoie (de ceva).
A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva).
A lasa (sau a pune) buza (in jos) = (mai ales despre copil) a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca.
2. Margine a unor obiecte, a unor vase.
Buza strachinii. ♢ Expresie (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi.
3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui sant, a unei paduri etcetera
4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais.
5. (În sintagma) Buza de bandaj = partea proeminenta a bandajului montat pe rotile autovehiculelor de cale ferata, care serveste la mentinerea si la conducerea vehiculului respectiv pe sina. – Conform: limba albaneza b u z ë.
Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ♢ Buza de iepure = anomalie congenitala care consta in faptul ca buza este usor despicata (ca la iepure). ♢ Expresie (Familiar) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale.
A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare, a se cai.
A sufla (sau a bate) in (sau din) buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba.
A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva.
A-i crapa (sau a-i plesni, a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de sau dupa ceva) = a avea mare nevoie (de ceva).
A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva).
A lasa (sau a pune) buza (in jos) = (mai ales despre copil) a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca.
2. Margine a unor obiecte, a unor vase.
Buza strachinii. ♢ Expresie (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi.
3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui sant, a unei paduri etcetera
4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais.
5. (În sintagma) Buza de bandaj = partea proeminenta a bandajului montat pe rotile autovehiculelor de cale ferata, care serveste la mentinerea si la conducerea vehiculului respectiv pe sina. – Conform: limba albaneza b u z ë.
2Buză substantiv verifica cuvantul: ascutis, lama, limba, margine, tais.
3Buză substantiv
1. (Anatomie) (invechit) usna. (- de sus.)
2. buza inferioara verifica cuvantul: labium; buza superioara verifica cuvantul: labrum.
3. gura, (invechit si reg.) usna. (- a unui pahar, a unui vas.)
1. (Anatomie) (invechit) usna. (- de sus.)
2. buza inferioara verifica cuvantul: labium; buza superioara verifica cuvantul: labrum.
3. gura, (invechit si reg.) usna. (- a unui pahar, a unui vas.)
4Buza substantiv feminin, g.-d. art. buzei; plural buze
5Buză -e f. 1) Fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ♢ - de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce -a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge -ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca -ele a regreta amarnic. A ramane cu -ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etcetera; margine. -a urciorului. -a unei rani. 3) Partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. -a toporului. [G.-d. Buzei] /Cuv. autoht.
6Buza (buze), substantiv feminin –
1. Fiecare din cele doua parti carnoase care marginesc gura. –
2. Margine a unei rani. –
3. Labie, margine a vulvei.
4. Margine. –
5. Taietura. –
6. Parte superioara, culme, virf. – Mr. buza, megl. budza.
Probabil bot sau limba latina botum „bot”, cu sufix -za (ca in cacareaza, galbeaza, coacaza, pupaza etcetera).
Dovada semantica este constituita de sensul 6, care nu se explica plecindu-se de la acceptia de „buza”, ca in bulgara buza „obraz”; conform si bosumflat.
Pentru schimbarea semantica, conform buca.
Prezenta cuvintului in limba albaneza (buzë) a determinat pe mai multi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Cihac, Ii, 715; Meyer 57; Pascu, Ii, 218; conform Capidan, Raporturile, 522).
Dupa Jokl, 11, in limba albaneza ar proveni dintr-un cuvint primitiv cu radacina *br- „gura”, cu sufix -zë (conform lituan. burna „gura”, armen. beran „gura”), ipoteza care ne pare incerta.
Dar, Philippide, Ii, 702 si Rosetti, Ii, 112, mentioneaza doar corespondenta rom. cu limba albaneza, fara a trage concluzii.
Dupa parerea noastra, limba albaneza trebuie sa provina din rom.
Nici izvoarele limba latina indicate pina acum nu sint convingatoare.
Miklosich, Alb.
Forsch., V, 10, se referea cu rezerve la limba latina basium; ipoteza reluata de Schuchardt, Vok, Iii, 50, care se gindea la o confuzie a lui basium cu bucca.
Puscariu 242 (si Jb, Xi, 48) imagina o radacina limba latina *bud-, conform franceza bouder, sp. buz, ipoteza abandonata in Dar.
În sfirsit, Vaillant, Bl, Xiv, 16, porneste de la limba slava (veche) *lobŭza „buza” sau „sarut”, conform lobŭzati „a saruta” si dabalaza.
Derivat buza, verb (a face bot, a-si umfla buzele); buzat, adjectiv (cu buze groase, botos; urit, dizgratios); buzau, adjectiv (bosumflat, imbufnat); buzaila (var. buzila), substantiv masculin (porecla pentru botosi, sau pentru copiii plingaciosi); buzar, substantiv masculin (butuc pus pe jos, spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buzis, adverb (intr-un singur rind, unul linga altul, formind front comun); buzos, adjectiv (botos); buzur(in), adjectiv (epitet dat oilor), conform Draganu, Dacor., Vi, 265; rasbuzat, adjectiv (rasfrint).
Din rom. par a proveni bulgara buza „obraz” (Romansky 95; Capidan, Raporturile, 226), buzest „bucalat”, budzule „buze groase”, budzulast „botos” (Candrea, Elemente, 407); pol. buzia „gura, in limbajul infantil” (Berneker 104); adjectiv buzatisch „botos”; limba neogreaca: μπουσλάω „a fi ratat, a da gres” (Meyer, Neugr.
St., Ii, 77); limba albaneza buzë „buza”.
1. Fiecare din cele doua parti carnoase care marginesc gura. –
2. Margine a unei rani. –
3. Labie, margine a vulvei.
4. Margine. –
5. Taietura. –
6. Parte superioara, culme, virf. – Mr. buza, megl. budza.
Probabil bot sau limba latina botum „bot”, cu sufix -za (ca in cacareaza, galbeaza, coacaza, pupaza etcetera).
Dovada semantica este constituita de sensul 6, care nu se explica plecindu-se de la acceptia de „buza”, ca in bulgara buza „obraz”; conform si bosumflat.
Pentru schimbarea semantica, conform buca.
Prezenta cuvintului in limba albaneza (buzë) a determinat pe mai multi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Cihac, Ii, 715; Meyer 57; Pascu, Ii, 218; conform Capidan, Raporturile, 522).
Dupa Jokl, 11, in limba albaneza ar proveni dintr-un cuvint primitiv cu radacina *br- „gura”, cu sufix -zë (conform lituan. burna „gura”, armen. beran „gura”), ipoteza care ne pare incerta.
Dar, Philippide, Ii, 702 si Rosetti, Ii, 112, mentioneaza doar corespondenta rom. cu limba albaneza, fara a trage concluzii.
Dupa parerea noastra, limba albaneza trebuie sa provina din rom.
Nici izvoarele limba latina indicate pina acum nu sint convingatoare.
Miklosich, Alb.
Forsch., V, 10, se referea cu rezerve la limba latina basium; ipoteza reluata de Schuchardt, Vok, Iii, 50, care se gindea la o confuzie a lui basium cu bucca.
Puscariu 242 (si Jb, Xi, 48) imagina o radacina limba latina *bud-, conform franceza bouder, sp. buz, ipoteza abandonata in Dar.
În sfirsit, Vaillant, Bl, Xiv, 16, porneste de la limba slava (veche) *lobŭza „buza” sau „sarut”, conform lobŭzati „a saruta” si dabalaza.
Derivat buza, verb (a face bot, a-si umfla buzele); buzat, adjectiv (cu buze groase, botos; urit, dizgratios); buzau, adjectiv (bosumflat, imbufnat); buzaila (var. buzila), substantiv masculin (porecla pentru botosi, sau pentru copiii plingaciosi); buzar, substantiv masculin (butuc pus pe jos, spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buzis, adverb (intr-un singur rind, unul linga altul, formind front comun); buzos, adjectiv (botos); buzur(in), adjectiv (epitet dat oilor), conform Draganu, Dacor., Vi, 265; rasbuzat, adjectiv (rasfrint).
Din rom. par a proveni bulgara buza „obraz” (Romansky 95; Capidan, Raporturile, 226), buzest „bucalat”, budzule „buze groase”, budzulast „botos” (Candrea, Elemente, 407); pol. buzia „gura, in limbajul infantil” (Berneker 104); adjectiv buzatisch „botos”; limba neogreaca: μπουσλάω „a fi ratat, a da gres” (Meyer, Neugr.
St., Ii, 77); limba albaneza buzë „buza”.