Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Buză

1 * Cuvantul cu diacritice: búză
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: BUZĂ, buze, substantiv feminin l. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este ușor despicată (ca la iepure). ♢ Expresie (Familiar) A rămâne cu buzele umflate = a rămâne înșelat, dezamăgit în așteptările sale. A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi. A sufla (sau a bate) în (sau din) buze = a rămâne păgubaș; a fluiera a pagubă. A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva. A-i crăpa (sau a-i plesni, a-i scăpăra, a-i arde cuiva) buza (de sau după ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-și linge buzele (după ceva) = a pofti, a râvni (ceva). A lăsa (sau a pune) buza (în jos) = (mai ales despre copil) a fi gata să izbucnească în plâns. ♦ Margine a unei răni pricinuite de o tăietură adâncă. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza străchinii. ♢ Expresie (Rar) Plin (până în) buză = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui șanț, a unei păduri etcetera 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat; tăiș. 5. (În sintagma) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată, care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe șină. – Conform: limba albaneza b u z ë.

2 * Cuvantul cu diacritice: búză
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: BUZĂ substantiv verifica cuvantul: ascuțiș, lamă, limbă, margine, tăiș.

3 * Cuvantul cu diacritice: búză
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: BUZĂ substantiv 1. (ANATOMIE) (învechit) usnă. (- de sus.) 2. buză inferioară verifica cuvantul: labium; buză superioară verifica cuvantul: labrum. 3. gură, (învechit și reg.) usnă. (- a unui pahar, a unui vas.)

4 * Cuvantul cu diacritice: búză
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: buză substantiv feminin, g.-d. art. buzei; plural buze

5 * Cuvantul cu diacritice: búză -e
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: BUZĂ -e f. 1) Fiecare dintre cele două părți cărnoase, proeminente care mărginesc gura din exterior. ♢ - de iepure buză ușor despicată (ca la iepure), constituind o anomalie congenitală. A întoarce -a pe dos a se supăra tare, mai ales fără motiv; a se bosumfla. A-și linge -ele după ceva a dori ceva foarte tare; a râvni ceva. A-și mușca -ele a regreta amarnic. A rămâne cu -ele umflate a rămâne dezamăgit; a fi decepționat de ceva. 2) Linie care mărginește suprafața unor vase, obiecte, organe etcetera; margine. -a urciorului. -a unei răni. 3) Partea ascuțită a unui obiect de tăiat; ascuțiș; tăiș. -a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

6 * Cuvantul cu diacritice: búză búze
Cuvantul fara diacritice: buza

Definitie: buză (buze), substantiv feminin – 1. Fiecare din cele două părți cărnoase care mărginesc gura. – 2. Margine a unei răni. – 3. Labie, margine a vulvei. 4. Margine. – 5. Tăietură. – 6. Parte superioară, culme, vîrf. – Mr. buză, megl. budză. Probabil bot sau limba latina botum „bot”, cu sufix -ză (ca în căcărează, gălbează, coacăză, pupăză etcetera). Dovada semantică este constituită de sensul 6, care nu se explică plecîndu-se de la accepția de „buză”, ca în bulgara buza „obraz”; conform și bosumflat. Pentru schimbarea semantică, conform bucă. Prezența cuvîntului în limba albaneza (buzë) a determinat pe mai mulți cercetători să caute aici etimonul cuvîntului rom. (Cihac, II, 715; Meyer 57; Pascu, II, 218; conform Capidan, Raporturile, 522). După Jokl, 11, în limba albaneza ar proveni dintr-un cuvînt primitiv cu rădăcina br- „gură”, cu sufix -zë (conform lituan. burna „gură”, armen. beran „gură”), ipoteză care ne pare incertă. DAR, Philippide, II, 702 și Rosetti, II, 112, menționează doar corespondența rom. cu limba albaneza, fără a trage concluzii. După părerea noastră, limba albaneza trebuie să provină din rom. Nici izvoarele limba latina indicate pînă acum nu sînt convingătoare. Miklosich, Alb. Forsch., V, 10, se referea cu rezerve la limba latina basium; ipoteză reluată de Schuchardt, Vok, III, 50, care se gîndea la o confuzie a lui basium cu bucca. Pușcariu 242 (și JB, XI, 48) imagina o rădăcină limba latina bud-, conform franceza bouder, sp. buz, ipoteză abandonată în DAR. În sfîrșit, Vaillant, BL, XIV, 16, pornește de la limba slava (veche) lobŭza „buză” sau „sărut”, conform lobŭzati „a săruta” și dăbălăza. Derivat buza, verb (a face bot, a-și umfla buzele); buzat, adjectiv (cu buze groase, botos; urît, dizgrațios); buzău, adjectiv (bosumflat, îmbufnat); buzăilă (var. buzilă), substantiv masculin (poreclă pentru botoși, sau pentru copiii plîngăcioși); buzar, substantiv masculin (butuc pus pe jos, spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buziș, adverb (într-un singur rînd, unul lîngă altul, formînd front comun); buzos, adjectiv (botos); buzur(in), adjectiv (epitet dat oilor), conform Drăganu, Dacor., VI, 265; răsbuzat, adjectiv (răsfrînt). Din rom. par a proveni bulgara buza „obraz” (Romansky 95; Capidan, Raporturile, 226), buzest „bucălat”, budzule „buze groase”, budzulast „botos” (Candrea, Elemente, 407); pol. buzia „gură, în limbajul infantil” (Berneker 104); adjectiv buzatisch „botos”; limba neogreaca: μπουσλάω „a fi ratat, a da greș” (Meyer, Neugr. St., II, 77); limba albaneza buzë „buză”.