Bâlbâi
Definitie, sens si explicatie
1Bâlbâi, bấlbai, verb Iv.
Intranzitiv, reflexiv si tranz.
A pronunta nedeslusit sunetele sau cuvintele, repetandu-le si impiedicandu-se in rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emotiei sau a enervarii; a gangavi. ♦ Reflexiv A-si pierde sirul vorbelor, a bolborosi cuvinte si fraze fara sens. – Formatie onomatopeica.
Intranzitiv, reflexiv si tranz.
A pronunta nedeslusit sunetele sau cuvintele, repetandu-le si impiedicandu-se in rostirea lor, din cauza unui defect natural, a emotiei sau a enervarii; a gangavi. ♦ Reflexiv A-si pierde sirul vorbelor, a bolborosi cuvinte si fraze fara sens. – Formatie onomatopeica.
2Bâlbâi verb a se gangavi, a se gangai, (regional) a tantavi, (Ban.) a patcai, (Transilvania si Olt.) a siscavi. (Se - cand vorbeste.)
3Balbai verb, indicativ prezent 1 singular balbai, 3 singular si plural balbaie, imperfect 3 singular balbaia
4A Se Bâlbâi ma balbai intranzitiv A vorbi incurcat si cu greutate, repetand silabele (din cauza unui defect de vorbire, a unor emotii etcetera); a se gangavi. /conform limba latina balbus
5A Bâlbâi balbai tranzitiv (cuvinte, sunete) A rosti nedeslusit si impiedicat (din cauza unui defect de vorbire, a emotiilor etcetera); a gangavi. /conform limba latina balbus