Definitie Băiat - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: BĂiat, baieti, substantiv masculin
1. Copil de sex barbatesc. ♢ (Reg.; la plural) Copii (indiferent de sex).
2. Persoana de sex barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p.ext. adolescent, flacau. ♢ (Cu nuanta afectiva, despre barbati mai in varsta) Bun baiat!
3. Fiu, fecior (al cuiva).
4. (Rar) Servitor, sluga.
Baiat la vite. ♢ Baiat de pravalie = adolescent care invata negotul, lucrand intr-un magazin; p. ext. vanzator comercial. [Varianta: (regional) Baiet substantiv masculin] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: BĂiat substantiv
1. (invechit si popular) fat, (regional) prunc. (A nascut un - si o fata.)
2. verifica cuvantul: fiu.

Varianta definitie 3: Baiat substantiv masculin, plural baieti

Varianta definitie 4: BĂiat baieti m. 1) Copil de sex masculin. ♢ Bun -, - de treaba se spune, cu o nuanta afectiva, despre o persoana, indiferent de varsta. 2) mai ales la plural Persoana de sex masculin neajunsa inca la maturitate; tanar. 3) Persoana de sex masculin, luata in raport cu parintii sai; fecior; fiu. 4) inv.
Tanar angajat ca servitor la o casa boiereasca; valet. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 5: Baiat (baieti), substantiv masculin –
1. Baiat de serviciu; vinzator; servitor. –
2. Tinar, flacau. –
3. Barbat.
Cuvint obscur.
Sensul primitiv pare a fi fost acela de „hamal”; conform baiat „picolo”, baiat de pravalie: intrase ca baiat intr-o pravalie (Basarabescu).
Daca este intr-adevar asa, ar putea sa se identifice cu vreun cuvint limba latina de tipul baiulator „hamal”; pentru aceasta ar trebui sa se presupuna ca verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificata de limba italiana baila) › *bailiare › bailliare (confirmata de Niermeyer 76; conform limba italiana balia, care este totusi modificare interna a limba italiana, Meyer-Lübke, Ital., 54).
Plecind de la *balliator, der. lui baiat este normala (conform imparat ‹ imperator).
Este de asemenea posibil sa fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par sa indice calabr. vajazzu „sluga, taran”, bajazza „servitoare; femeie usoara”, limba latina med. bailetus „servitor”, probabil rezultat al unei contaminari cu va(r)let si limba latina med. baietus „paj”, atestat intr-o glosa irlandeza (Plummer, Bull.
Du Cange, I, 225); conform si limba latina baiulus, de unde a provenit limba neogreaca: βαϊουλος › limba neogreaca: βαιλας „servitor”.
Pe de alta parte, este posibil sa avem dovada existentei in rom. a lui *ba(i)liare „a duce”, datorita prezentei in bulgara, limba sarba: a lui bajat „(piine) greu de mestecat”, care se poate explica numai printr-un sens primitiv, „dus cu sine, transportat”, provenind din rom.
Confuzia semantica intre „servitor” si „tinar, flacau” este pe cit de generala pe atit de usor de explicat, conform sp. mozo, muchacho, franceza garçon.
În orice caz, pare mai putin probabila solutia admisa in general (Diez; Koerting 1163; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; REW 887; Puscariu, Dacor., IV, 808 si Lr., 546; Rosetti, I, 163), si care pleaca de la acelasi etimon, dar urmind o evolutie semantica diferita.
Aceasta explicatie pleaca de la prezenta in rom. a verb a baia „a creste”, slab reprezentat in regiunea Banatului si in Hateg (conform ALR, 235), si pe care autorii mentionati il deriva din limba latina baiulare „a duce, a purta, a creste” (conform balia „doica”, de unde limba neogreaca: βαγία, βαϊα, prov. baila „doica”, franceza bailler „a da”, port. baiular „ a mingiia”), prin intermediul acelorasi modificari fonetice.
Daca se admite acest punct de vedere, am avea in baiat un semantism paralel sp. crio ‹ criar.
Totusi, aceasta ipoteza pare inacceptabila, pentru ca a baia „a creste” se explica perfect in cadrul limbii rom., plecindu-se de la a baia „a imbaia”, fara a fi nevoie sa se recurga la etimoane indoielnice; si, de asemenea, pentru ca baiat este cuvint de uz cu totul general, cu exceptia regiunii Crisanei si a Banatului (ALR 184): adica este necunoscut numai in acea regiune in care se pastreza a baia „a creste”, ceea ce pare impotriva logicii.
În sfirsit, trebuie aratat ca Hasdeu 2894, urmat de Tiktin (conform REW 913) si de Candrea, il explica pe baiat prin verb a (im)baia, a carui dificultate a fost indicata de DAR.
Derivat baiata, substantiv feminin (Trans., fata); baietan, substantiv masculin (baiat, flacau); baietandru, substantiv masculin (baiat, flacau); baietas, substantiv masculin (baiat, copil); baietea, substantiv feminin (Trans., fata); baietel, substantiv masculin (baietas); baietesc, adjectiv (de baiat); baieteste, adverb (ca baietii); baietica, substantiv feminin (Trans., fata); baietica, substantiv masculin (Mold., baiat); baietime, substantiv feminin (multime de baieti); baietoi, substantiv masculin (vlajgan); baietos, adjectiv (de baiat).