Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Băiat

1 * Cuvantul cu diacritice: băiát
Cuvantul fara diacritice: baiat

Definitie: BĂIAT, băieți, substantiv masculin 1. Copil de sex bărbătesc. ♢ (Reg.; la plural) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău. ♢ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ♢ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Varianta: (regional) băiet substantiv masculin] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: băiát
Cuvantul fara diacritice: baiat

Definitie: BĂIAT substantiv 1. (învechit și popular) făt, (regional) prunc. (A născut un - și o fată.) 2. verifica cuvantul: fiu.

3 * Cuvantul cu diacritice: băiát
Cuvantul fara diacritice: baiat

Definitie: băiat substantiv masculin, plural băieți

4 * Cuvantul cu diacritice: băiát băiéți
Cuvantul fara diacritice: baiat

Definitie: BĂIAT băieți m. 1) Copil de sex masculin. ♢ Bun -, - de treabă se spune, cu o nuanță afectivă, despre o persoană, indiferent de vârstă. 2) mai ales la plural Persoană de sex masculin neajunsă încă la maturitate; tânăr. 3) Persoană de sex masculin, luată în raport cu părinții săi; fecior; fiu. 4) înv. Tânăr angajat ca servitor la o casă boierească; valet. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: băiát băiéți
Cuvantul fara diacritice: baiat

Definitie: băiat (băieți), substantiv masculin – 1. Băiat de serviciu; vînzător; servitor. – 2. Tînăr, flăcău. – 3. Bărbat. Cuvînt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de „hamal”; conform băiat „picolo”, băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie (Basarabescu). Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvînt limba latina de tipul baiulator „hamal”; pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul bailare (certificată de limba italiana baila) › bailiare › bailliare (confirmată de Niermeyer 76; conform limba italiana balia, care este totuși modificare internă a limba italiana, Meyer-Lubke, Ital., 54). Plecînd de la balliator, der. lui băiat este normală (conform împărat ‹ imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu „slugă, țăran”, bajazza „servitoare; femeie ușoară”, limba latina med. bailetus „servitor”, probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și limba latina med. baietus „paj”, atestat într-o glosă irlandeză (Plummer, Bull. Du Cange, I, 225); conform și limba latina baiulus, de unde a provenit limba neogreaca: βαϊουλος › limba neogreaca: βαιλας „servitor”. Pe de altă parte, este posibil să avem dovada existenței în rom. a lui ba(i)liare „a duce”, datorită prezenței în bulgara, limba sarba: a lui bajat „(pîine) greu de mestecat”, care se poate explica numai printr-un sens primitiv, „dus cu sine, transportat”, provenind din rom. Confuzia semantică între „servitor” și „tînăr, flăcău” este pe cît de generală pe atît de ușor de explicat, conform sp. mozo, muchacho, franceza garçon. În orice caz, pare mai puțin probabilă soluția admisă în general (Diez; Koerting 1163; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; REW 887; Pușcariu, Dacor., IV, 808 și Lr., 546; Rosetti, I, 163), și care pleacă de la același etimon, dar urmînd o evoluție semantică diferită. Această explicație pleacă de la prezența în rom. a verb a băia „a crește”, slab reprezentat în regiunea Banatului și în Hațeg (conform ALR, 235), și pe care autorii menționați îl derivă din limba latina baiulare „a duce, a purta, a crește” (conform balia „doică”, de unde limba neogreaca: βαγία, βαϊα, prov. baila „doică”, franceza bailler „a da”, port. baiular „ a mîngîia”), prin intermediul acelorași modificări fonetice. Dacă se admite acest punct de vedere, am avea în băiat un semantism paralel sp. crio ‹ criar. Totuși, această ipoteză pare inacceptabilă, pentru că a băia „a crește” se explică perfect în cadrul limbii rom., plecîndu-se de la a băia „a îmbăia”, fără a fi nevoie să se recurgă la etimoane îndoielnice; și, de asemenea, pentru că băiat este cuvînt de uz cu totul general, cu excepția regiunii Crișanei și a Banatului (ALR 184): adică este necunoscut numai în acea regiune în care se păstreză a băia „a crește”, ceea ce pare împotriva logicii. În sfîrșit, trebuie arătat că Hasdeu 2894, urmat de Tiktin (conform REW 913) și de Candrea, îl explică pe băiat prin verb a (îm)băia, a cărui dificultate a fost indicată de DAR. Derivat băiată, substantiv feminin (Trans., fată); băietan, substantiv masculin (băiat, flăcău); băiețandru, substantiv masculin (băiat, flăcău); băiețaș, substantiv masculin (băiat, copil); băiețea, substantiv feminin (Trans., fată); băiețel, substantiv masculin (băiețaș); băiețesc, adjectiv (de băiat); băiețește, adverb (ca băieții); băiețică, substantiv feminin (Trans., fată); băiețică, substantiv masculin (Mold., băiat); băiețime, substantiv feminin (mulțime de băieți); băiețoi, substantiv masculin (vlăjgan); băiețos, adjectiv (de băiat).