Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bărbat -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: bărbát -ă
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: BĂRBAT, -Ă, bărbați, -te, substantiv masculin, adjectiv I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Limba Latina barbatus.

2 * Cuvantul cu diacritice: bărbát
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: BĂRBAT substantiv 1. om. (Femei și -ți.) 2. verifica cuvantul: soț.

3 * Cuvantul cu diacritice: bărbát
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: BĂRBAT adjectiv verifica cuvantul: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

4 * Cuvantul cu diacritice: bărbát
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: bărbat substantiv masculin, adjectiv m., plural bărbați; f. singular bărbată, plural bărbate

5 * Cuvantul cu diacritice: bărbát -ți
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: BĂRBAT² -ți m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie și de fermitate; om în toată firea. ♢ - de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. limba latina barbatus

6 * Cuvantul cu diacritice: bărbát -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: BĂRBAT¹ -tă (-ți, -te) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. limba latina barbatus

7 * Cuvantul cu diacritice: bărbát bărbáți
Cuvantul fara diacritice: barbat

Definitie: bărbat (bărbați), substantiv masculin – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soț. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. bărbat, istr. bărbǫt. Limba Latina barbatus (Pușcariu 183; REW 946; Candrea-Dens., 134; Densusianu, GS, II, 314; DAR), cuvînt păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă”. Totuși, sensul de „vir” figurează încă în glose latine și este atestat și în limba neogreaca: βαρβάτος › limba albaneza varvat (unii consideră, nejustificat, că limba neogreaca: provine din rom.). Pentru barbatus „soț, bărbat”, conform Graur, Rom., LVI, 105. Conform: de asemenea limba latina med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi”. Expresia deal bărbat, rar folosită cu sensul de „coastă abruptă, pantă” este derivată de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din limba latina vervactum (› sp. barbecho; conform REW 9264, cu rezerve). Pare a fi mai curînd vorba de un cuvînt înrudit cu sp. bravo, bravio, a cărui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptată. Derivat bărbățel, substantiv masculin (soțior); bărbătesc, adjectiv (caracteristic bărbaților, de bărbat); bărbătește, adverb (ca bărbații); bărbăție, substantiv feminin (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); bărbățime, substantiv feminin (oamenii adulți, bărbații); bărbătos, adjectiv (viril, viguros); bărbătuș, substantiv masculin (mascul al animalelor, în general; cui de lemn, care pune piedică sulului la războiul de țesut); îmbărbăta, verb (a încuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbath „activ” (Candrea, Elemente, 407).