Bărbat -ă
Definitie, sens si explicatie
1Bărbat, -ă, barbati, -te, substantiv masculin, adjectiv I. S. m.
1. Persoana adulta de sex masculin. ♦ Om in toata firea.
2. Sot. Ii. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Limba Latina Barbatus.
1. Persoana adulta de sex masculin. ♦ Om in toata firea.
2. Sot. Ii. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Limba Latina Barbatus.
2Bărbat substantiv
1. om. (Femei si -ti.)
2. verifica cuvantul: sot.
1. om. (Femei si -ti.)
2. verifica cuvantul: sot.
3Bărbat adjectiv verifica cuvantul: brav, curajos, cutezator, darz, inimos, indraznet, neinfricat, semet, viteaz.
4Barbat substantiv masculin, adjectiv m., plural barbati; f. singular barbata, plural barbate
5Bărbat2 -ti m. 1) Persoana adulta de sex masculin. 2) Persoana plina de energie si de fermitate; om in toata firea. ♢ - de stat persoana marcanta, aflata intr-un post de conducere important. 3) Persoana de sex masculin casatorita, considerata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot. /<lat. barbatus
6Bărbat1 -ta (-ti, -te) rar 1) Care este inzestrat cu forta fizica si curaj. 2) rar Care munceste mult si cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus
7Barbat (barbati), substantiv masculin –
1. Om adult. –
2. Persoana de sex masculin. –
3. Om insurat, barbat, sot.
4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. barbat, istr. barbǫt.
Limba Latina barbatus (Puscariu 183; Rew 946; Candrea-dens., 134; Densusianu, Gs, Ii, 314; Dar), cuvint pastrat in limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barba”.
Totusi, sensul de „vir” figureaza inca in glose latine si este atestat si in limba neogreaca: βαρβάτος › limba albaneza varvat (unii considera, nejustificat, ca limba neogreaca: provine din rom.).
Pentru barbatus „sot, barbat”, conform Graur, Rom., Lvi,
105. Conform: de asemenea limba latina med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi”.
Expresia deal barbat, rar folosita cu sensul de „coasta abrupta, panta” este derivata de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din limba latina vervactum (› sp. barbecho; conform Rew 9264, cu rezerve).
Pare a fi mai curind vorba de un cuvint inrudit cu sp. bravo, bravio, a carui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptata.
Derivat barbatel, substantiv masculin (sotior); barbatesc, adjectiv (caracteristic barbatilor, de barbat); barbateste, adverb (ca barbatii); barbatie, substantiv feminin (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); barbatime, substantiv feminin (oamenii adulti, barbatii); barbatos, adjectiv (viril, viguros); barbatus, substantiv masculin (mascul al animalelor, in general; cui de lemn, care pune piedica sulului la razboiul de tesut); imbarbata, verb (a incuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbath „activ” (Candrea, Elemente, 407).
1. Om adult. –
2. Persoana de sex masculin. –
3. Om insurat, barbat, sot.
4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. barbat, istr. barbǫt.
Limba Latina barbatus (Puscariu 183; Rew 946; Candrea-dens., 134; Densusianu, Gs, Ii, 314; Dar), cuvint pastrat in limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barba”.
Totusi, sensul de „vir” figureaza inca in glose latine si este atestat si in limba neogreaca: βαρβάτος › limba albaneza varvat (unii considera, nejustificat, ca limba neogreaca: provine din rom.).
Pentru barbatus „sot, barbat”, conform Graur, Rom., Lvi,
105. Conform: de asemenea limba latina med. barbanus „unchi” (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi”.
Expresia deal barbat, rar folosita cu sensul de „coasta abrupta, panta” este derivata de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din limba latina vervactum (› sp. barbecho; conform Rew 9264, cu rezerve).
Pare a fi mai curind vorba de un cuvint inrudit cu sp. bravo, bravio, a carui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptata.
Derivat barbatel, substantiv masculin (sotior); barbatesc, adjectiv (caracteristic barbatilor, de barbat); barbateste, adverb (ca barbatii); barbatie, substantiv feminin (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); barbatime, substantiv feminin (oamenii adulti, barbatii); barbatos, adjectiv (viril, viguros); barbatus, substantiv masculin (mascul al animalelor, in general; cui de lemn, care pune piedica sulului la razboiul de tesut); imbarbata, verb (a incuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbath „activ” (Candrea, Elemente, 407).