Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bătător

1 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR¹, bătătoare, substantiv neutru 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etcetera, cu care se bat covoare, perne etcetera pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etcetera 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Limba Latina batt(u)atorium.

2 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adjectiv, substantiv feminin I. Adj. (În expresie) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + sufix -ător.

3 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR substantiv verifica cuvantul: cuțit, limbă.

4 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR substantiv 1. (popular) brighidău, mâtcă, (regional) drugă, ferdideu, litcă, meșcă, roată. (- pentru alegerea untului.) 2. verifica cuvantul: tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (- la meliță.)

5 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: bătător adjectiv m., plural bătători; f. singular și plural bătătoare

6 * Cuvantul cu diacritice: bătătór
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: bătător (instrument casnic) substantiv neutru, plural bătătoare

7 * Cuvantul cu diacritice: bătătór -oáre -óri -oáre: - la ochi
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR² -oare (-ori, -oare): - la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + sufix -ător

8 * Cuvantul cu diacritice: bătătór -oáre
Cuvantul fara diacritice: batator

Definitie: BĂTĂTOR¹ -oare n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băț, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliței pe care se așază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau melițate. limba latina batt[u]atorium