Cafea
Definitie, sens si explicatie
1Cafea, (2) cafele, substantiv feminin
1. (Cu sens colectiv) Samanta arborelui de cafea.
2. Bautura preparata din cafea (1) prajita si rasnita sau dintr-un surogat. – Din limba turca: Kahve, limba neogreaca: Kafes, franceza Cafe.
1. (Cu sens colectiv) Samanta arborelui de cafea.
2. Bautura preparata din cafea (1) prajita si rasnita sau dintr-un surogat. – Din limba turca: Kahve, limba neogreaca: Kafes, franceza Cafe.
2Cafea substantiv verifica cuvantul: cafeluta.
3Cafea substantiv verifica cuvantul: lupin.
4Cafea substantiv feminin, art. cafeaua, g.-d. art. cafelei; plural cafele
5Cafea -ele f. 1): Arbore de - arbore sau arbust tropical cultivat pentru semintele lui comestibile; cafeu. 2) Samanta a cafeului. 3) Praf obtinut prin macinarea semintelor de cafeu. 4) Bautura preparata din acest praf (sau dintr-un surogat). - neagra. [Art. Cafeaua; G.-d. Cafelei] /<turc. kahve, limba neogreaca: kafes, franceza cafe
6Cafea (cafele), substantiv feminin –
1. Saminta arborelui de cafea. –
2. Bautura preparata din cafea. – Mr., megl. cafe.
Limba Turca: kahve, arab. qahwa (seineanu, Ii, 71; Meyer 164; Lokotsch 1005; Ronzevalle 134); conform limba neogreaca: ϰαφές, limba albaneza, bulgara kafe.
Anterior secolul Xvii.
S-a contaminat in epoca moderna cu termenii identici occidentali (it. caffe, franceza, sp. cafe), din care provin der. neol. cafeina, substantiv feminin; cafeism, substantiv neutru; cafetier, substantiv masculin; cafetiera, substantiv feminin – Derivat cafeluta, substantiv feminin (cafea; lupin, Lupinus albus); cafeniu, adjectiv (culoarea cafelei); cafegiu, substantiv masculin (slujitor la curtea domneasca insarcinat cu servirea cafelei; proprietar al unei cafenele; persoana care bea cu placere cafea, sau care o prepara bine), din limba turca: kahveci, conform limba neogreaca: ϰαφετζής, bulgara kafedžija; cafegioaica, substantiv feminin (persoana iubitoare de cafea); cafegi-basa, substantiv masculin (capetenie peste cafegii, boier de rangul trei care se bucura de privilegiul de a servi cafea la mesele festive, si de dijma pe cafeaua vinduta in toata tara), din limba turca: kahveci basi (secolul Xviii).
Conform: cafenea, substantiv feminin (cafenea, cafe-bar), mr. cafine, megl. cavine din limba turca: kahve hane, cf limba neogreaca: ϰαφενές, limba albaneza, bulgara kafene (› Trans., Banat cafana); cafesantan, substantiv neutru (bar de noapte, cu muzica si program artistic), din franceza cafe-chantant, se foloseste si in forma santan, cu o nuanta intens depreciativa („bordel”).
1. Saminta arborelui de cafea. –
2. Bautura preparata din cafea. – Mr., megl. cafe.
Limba Turca: kahve, arab. qahwa (seineanu, Ii, 71; Meyer 164; Lokotsch 1005; Ronzevalle 134); conform limba neogreaca: ϰαφές, limba albaneza, bulgara kafe.
Anterior secolul Xvii.
S-a contaminat in epoca moderna cu termenii identici occidentali (it. caffe, franceza, sp. cafe), din care provin der. neol. cafeina, substantiv feminin; cafeism, substantiv neutru; cafetier, substantiv masculin; cafetiera, substantiv feminin – Derivat cafeluta, substantiv feminin (cafea; lupin, Lupinus albus); cafeniu, adjectiv (culoarea cafelei); cafegiu, substantiv masculin (slujitor la curtea domneasca insarcinat cu servirea cafelei; proprietar al unei cafenele; persoana care bea cu placere cafea, sau care o prepara bine), din limba turca: kahveci, conform limba neogreaca: ϰαφετζής, bulgara kafedžija; cafegioaica, substantiv feminin (persoana iubitoare de cafea); cafegi-basa, substantiv masculin (capetenie peste cafegii, boier de rangul trei care se bucura de privilegiul de a servi cafea la mesele festive, si de dijma pe cafeaua vinduta in toata tara), din limba turca: kahveci basi (secolul Xviii).
Conform: cafenea, substantiv feminin (cafenea, cafe-bar), mr. cafine, megl. cavine din limba turca: kahve hane, cf limba neogreaca: ϰαφενές, limba albaneza, bulgara kafene (› Trans., Banat cafana); cafesantan, substantiv neutru (bar de noapte, cu muzica si program artistic), din franceza cafe-chantant, se foloseste si in forma santan, cu o nuanta intens depreciativa („bordel”).