Campion -oană
Definitie, sens si explicatie
1Campion, -oană, campioni, -oane, substantiv masculin si feminin:
1. Persoana, echipa etcetera care cucereste primul loc intr-o competitie sportiva (nationala, internationala, mondiala, olimpica).
2. Figurativ Luptator, aparator de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pronuntat: -pi-on] – Din limba italiana Campione.
1. Persoana, echipa etcetera care cucereste primul loc intr-o competitie sportiva (nationala, internationala, mondiala, olimpica).
2. Figurativ Luptator, aparator de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pronuntat: -pi-on] – Din limba italiana Campione.
2Campion substantiv masculin (silabe -pi-on), plural campioni
3Campion -oana (-oni, -oane) m. si feminin: 1) Persoana sau echipa care cucereste primul loc intr-un campionat. ♢ - absolut sportiv plasat pe locul intai la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig.
Luptator de frunte pentru o idee, pentru o cauza. [Silabe -pi-on] /<it. campione, franceza champion
Luptator de frunte pentru o idee, pentru o cauza. [Silabe -pi-on] /<it. campione, franceza champion
4Campion, -oană substantiv masculin feminin
1. luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir.
2. sportiv, echipa, tara care castiga primul loc intr-o competitie sportiva.
3. (figurativ) aparator principal al unei idei, al unei cauze etcetera (< limba italiana campione)
1. luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir.
2. sportiv, echipa, tara care castiga primul loc intr-o competitie sportiva.
3. (figurativ) aparator principal al unei idei, al unei cauze etcetera (< limba italiana campione)
5Campion, -oană substantiv masculin si feminin:
1. Luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir.
2. Cel care castiga primul loc intr-un campionat; (prin extensiune) tara a carei echipa sau concurent a cucerit locul intai intr-o intrecere sportiva internationala.
3. (Figurat) Luptator, aparator principal al unei idei, al unei cauze etcetera [Pronume -pi-on. / < limba italiana campione, conform franceza champion].
1. Luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir.
2. Cel care castiga primul loc intr-un campionat; (prin extensiune) tara a carei echipa sau concurent a cucerit locul intai intr-o intrecere sportiva internationala.
3. (Figurat) Luptator, aparator principal al unei idei, al unei cauze etcetera [Pronume -pi-on. / < limba italiana campione, conform franceza champion].