Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Canon

1 * Cuvantul cu diacritice: canón
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: CANON, canoane, substantiv neutru 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Figurativ Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din limba slava (veche) kanonŭ, franceza canon, limba germana Kanon.

2 * Cuvantul cu diacritice: canón
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: CANON substantiv 1. verifica cuvantul: ritual. 2. lege, normă, regulă, tipic. (Un - al artei clasice.) 3. verifica cuvantul: penitență. 4. verifica cuvantul: tortură. 5. (Termen Bisericesc) cântare, glas. (Corul cântă un -.) 6. (MUZICA) imitație. 7. (MUZICA) verifica cuvantul: monocord.

3 * Cuvantul cu diacritice: canón
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: canon substantiv neutru, plural canoane

4 * Cuvantul cu diacritice: canón -oáne
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: CANON -oane n. 1) Dogmă religioasă. 2) Sancțiune aplicată de cler pentru încălcarea unei astfel de dogme; penitență. 3) fig. Suferință fizică sau morală foarte puternică; caznă; tortură; supliciu. 4) Principiu în arta unei epoci care se cere a fi urmat cu strictețe. - al artei clasice. 5) fig. Regulă rigidă, bazată pe principii formale. 6) Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci execută succesiv aceeași melodie. A cânta un -. limba slava (veche) kanonu, limba germana Kanon

5 * Cuvantul cu diacritice: canón
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: CANON substantiv neutru 1. normă, regulă fundamentală. ♢ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< franceza canon, limba germana Kanon)

6 * Cuvantul cu diacritice: canón
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: CANON substantiv neutru 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< franceza canon, limba germana Kanon < limba greaca (veche) kanon – regulă].

7 * Cuvantul cu diacritice: canón canoáne
Cuvantul fara diacritice: canon

Definitie: canon (canoane), substantiv neutru – 1. Normă, regulă, precept. – 2. Parte din slujba liturgică, ce se consideră definitv și de neclintit fixată de tradiție. – 3. Unitate muzicală a imnurilor liturgice. – 4. Compoziție muzicală în contrapunct. – 5. Instrument muzical vechi. – 6. Pedeapsă dată preoților, sau de către preoți (în timpul spovedaniei), conform canoanelor. 7. Chin, suferință. – Mr. canone. Ngr. ϰανών (Murnu 11); conform limba turca: kanun „regulă”, limba albaneza, bulgara kanon. Este cuvînt popular cu sensul 7, cel puțin în Muntenia și Mold. Derivat canonarh, substantiv masculin (monah însărcinat cu orînduirea slujbei; copil care ajută la biserică pe cel care dirijează corul, recitînd bucățile pe care acesta le va cînta apoi); canonarhisi, verb (a îndeplini funcția de canonarh); canoneală, substantiv feminin (pedeapsă); canoni, verb (a impune penitență; a pedepsi; a chinui, a tortura); canonisi, verb (a stabili drept canon; a canoniza; a impune penitență), conform Galdi 152. – Derivat neol. canonic, adjectiv ; canonic, substantiv masculin; canonical, adjectiv ; canonicat, substantiv neutru; canoniza, verb