1
Cântăreț, -Eață, cântăreți, -e, substantiv masculin și feminin
1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + sufix -ăreț.
1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + sufix -ăreț.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cântăreț cântăreață (cântăreți, cântărețe) masculin și feminin 1) Persoană care are darul de a cânta; artist care cântă din gură. Cântăreț de operă. 2) Persoană care cântă viața în versuri; poet. 3) (în biserică) Slujitor care citește sau cântă anumite pasaje în timpul serviciului divin; dascăl; psalt. /a cânta + sufix -ăreț
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cântăreț, -eață, cântăreți, -e substantiv masculin, substantiv feminin
1. trădător, vânzător.
2. informator. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. trădător, vânzător.
2. informator. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
4
Cântăreț substantiv masculin, plural cântăreți
DOOM – dicționarul ortografic
