Carabină
Definitie, sens si explicatie
1Carabină, carabine, substantiv feminin
1. Pusca (cu teava ghintuita) mai scurta si mai usoara decat pusca obisnuita.
2. Carlig inchis prin intermediul unui arc, care se fixeaza la extremitatea unui lant sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
3. Carlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea usoara a cablului. – Din franceza Carabine.
1. Pusca (cu teava ghintuita) mai scurta si mai usoara decat pusca obisnuita.
2. Carlig inchis prin intermediul unui arc, care se fixeaza la extremitatea unui lant sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte.
3. Carlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea usoara a cablului. – Din franceza Carabine.
2Carabină substantiv (prin Transilvania si Maram.) stut. (A vanat cu -.)
3Carabina substantiv feminin, g.-d. art. carabinei; plural carabine
4Carabină -e f. 1) Pusca usoara cu teava scurta. 2) Carlig inchis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-d. Carabinei] /<fr. carabine
5Carabină substantiv feminin
1. Pusca usoara, cu teava scurta, ghintuita.
2. Carlig inchis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< franceza carabine, limba italiana carabina].
1. Pusca usoara, cu teava scurta, ghintuita.
2. Carlig inchis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< franceza carabine, limba italiana carabina].
6Carabină substantiv feminin
1. pusca usoara, cu teava scurta, ghintuita.
2. carlig inchis cu arc, cu care se prind obiecte; carabiniera. (< franceza carabine)
1. pusca usoara, cu teava scurta, ghintuita.
2. carlig inchis cu arc, cu care se prind obiecte; carabiniera. (< franceza carabine)