Definitie Caravană - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CaravanĂ, caravane, substantiv feminin
1. Convoi de oameni si de animale de povara (de obicei camile), care transporta marfuri, bagaje etcetera prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule impreuna cu calatorii din ele, care parcurg impreuna acelasi drum. ♦ Grup de vehicule care strabat o tara in scopuri culturale, sanitare etcetera Caravana sanitara.
Caravana cinematografica.
2. (Regional) Caruta sau car mare pentru transport. – Din franceza Caravane.

Varianta definitie 2: CaravanĂ substantiv verifica cuvantul: dric, car funebru, car funerar, car mortuar.

Varianta definitie 3: CaravanĂ substantiv (invechit) chervan. (O - prin pustiu.)

Varianta definitie 4: Caravana substantiv feminin, g.-d. art. caravanei; plural caravane

Varianta definitie 5: CaravanĂ -e f. 1) Convoi de oameni si de animale de transport (de obicei camile) care transporta bagaje si persoane prin deserturi. 2) Convoi de vehicule si de persoane, cu acelasi itinerar si destinatie. - sportiva. - sanitara. - cinematografica. [G.-D. Caravanei] /<fr. caravane

Varianta definitie 6: CaravanĂ substantiv feminin
1. convoi de calatori care strabate desertul (pe camile).
2. ansamblu de turisti si vehicule rutiere care se deplaseaza in grup pe acelasi itinerar. ♢ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmeaza acelasi itinerar (in scopuri culturale, sanitare etcetera).
3. rulota de turism. (< franceza caravane, /3/engl. caravan)

Varianta definitie 7: CaravanĂ substantiv feminin Convoi de calatori care strabate desertul (cu bagaje si animale de transport). ♦ Convoi de calatori si de vehicule care urmeaza impreuna acelasi itinerar. ♦ Rulota. [< franceza caravane, conform pers. kayrawan].

Varianta definitie 8: Caravana (caravane), substantiv feminin – Convoi. – Mr. carvane.
Franceza caravane, din per. karwan.
Din acelasi cuvint oriental, caravana, substantiv feminin (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, si prin intermediul limba turca: kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, substantiv neutru (convoi; car mare de transport), conform limba neogreaca: ϰαρβάνι (› mr.), limba albaneza karvan, bulgara kervan. – Derivat caravanserai, substantiv neutru (han pentru caravane), din limba turca: kervan, per, karwan, si limba turca: seray „casa”.