Definitie Categoric -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Categoric, -Ă, categorici, -ce, adjectiv (Adesea adverbial) Fara conditii sau alternative; precis, hotarat; neconditionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecata categorica = judecata care afirma sau neaga o relatie sigura, neconditionata, intre un obiect si o insusire a sa. – Din franceza Categorique, limba latina Categoricus.

Varianta definitie 2: Categoric antonim: necategoric

Varianta definitie 3: Categoric adjectiv , adverb
1. adjectiv decis, expres, ferm, formal, hotarat, neezitant, neoscilant, net, transant, (invechit) rezolut. (Un refuz -.)
2. adverb decis, ferm, hotarat, net, transant, (regional) regulat, (familiar) ritos. (L-a refuzat -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: raspicat.
4. adjectiv verifica cuvantul: indiscutabil.
5. adjectiv verifica cuvantul: evident.
6. adjectiv cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neindoielnic, neindoios, netagaduit, sigur, vadit, (livresc) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate -.)
7. adjectiv verifica cuvantul: sigur.

Varianta definitie 4: Categoric adjectiv m., plural categorici; f. singular categorica, plural categorice

Varianta definitie 5: Categoric, -Ă adjectiv (si adverb ) precis, hotarat; neconditionat. ♢ (log.; despre judecati) in care legatura dintre subiect si predicat este neconditionata si sigura. (< franceza categorique)

Varianta definitie 6: Categoric2 adverb În mod hotarat; fara sovaieli. L-a refuzat -. /<fr. categorique, limba latina categoricus

Varianta definitie 7: Categoric1 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de conditii. Un refuz -. /<fr. categorique, limba latina categoricus

Varianta definitie 8: Categoric, -Ă functie gramaticala: adjectiv, (adesea adverb ) Precis, hotarat; neconditionat. ♦ (Log.; despre judecati) În care legatura dintre subiect si predicat este neconditionata si sigura. [Conform: franceza categorique, limba latina categoricus].