Definitie Cauc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CAÚC1, cauce, substantiv neutru
1. Potcap purtat de calugari.
2. Acoperamant de cap, inalt si rotund, facut din pasla, pe care il purtau in trecut boierii si, uneori, femeile. – Din limba turca: Kavuk.

Varianta definitie 2: CAÚC2, cauce, substantiv neutru (Înv. si reg.) Caus. – Limba Latina Caucus.

Varianta definitie 3: CAÚC substantiv verifica cuvantul: caus.

Varianta definitie 4: Cauc (vas) substantiv neutru, plural cauce

Varianta definitie 5: Cauc (potcap) substantiv neutru, plural cauce

Varianta definitie 6: CAÚC -ce n. inv.
Acoperamant pentru cap confectionat din pasla, purtat de boieri. /<turc. kavuk

Varianta definitie 7: Cauc3, -a adjectiv (regional) prost, nauc.

Varianta definitie 8: Cauc (-ce), substantiv neutru – Linguroi, caus; vas de scos apa.
Limba Latina caucus (Densusianu, Hlr., 200; Puscariu 323; Candrea-Dens., 294; REW 1773; DAR); conform limba neogreaca: ϰαύϰος, ϰαύϰη sau ϰαυϰίον, limba albaneza kafkë.
Din acelasi cuvint, cu schimbare de sufix (ca in timburuc › timburus), s-a obtinut forma caus, substantiv neutru (linguroi, vas de scos apa, butoi; vas de lemn sau de metal, cu toarta lunga de care se tine, si cu care se ia apa de baut din fintini; linguroi folosit de zidari pentru var; paleta), cuvint mai curent decit cel anterior.
Identitatea ambelor cuvinte nu pare sa fi fost remarcata, iar dictionarele le trateaza de obicei separat.
Cihac, II, 46, deriva cuvintul caus de la pol. kousz „vas, pahar”, rut. ka(v)uš (conform Berneker 1594 si Scriban); insa cuvintul limba slava (veche), dupa Miklosich Wander., 21 provine din rom.
De asemenea trebuie explicat prin rom. si limba rusa kooš, semnalat ca etimon posibil de Sanzewitsch 199, Philippide, Principii, 64, (urmat de Puscariu, Dacor., III, 666 si DAR) pleaca de la limba latina cavus, cu sufix -us; in vreme ce Giuglea, Dacor., III, 619, indica limba greaca (veche) ϰάβος „masura de capacitate pentru produse solide”.
Pentru acceptia de „paleta”, conform limba latina caucellus › franceza choisel, choiseau.

Varianta definitie 9: Cauc (-ce), substantiv neutru –
1. Boneta veche de fetru, cu fundul rotund. –
2. Potcap caracteristic al preotilor ortodocsi.
Limba Turca: ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), conform limba albaneza, limba sarba: kauk, limba neogreaca: ϰαβούϰι. – Derivat caucgiu, substantiv masculin (fabricant si vinzator de cauce).

Varianta definitie 10: Cauc (-ce), substantiv neutru – Sapa.
Sl. (sb., cr., slov.) kuka, conform mag. kuka (Cihac, II, 46), probabil contaminat cu cauc „linguroi”.