Definitie Cearcăn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CearcĂn, cearcane, substantiv neutru
1. Cerc vanat in jurul ochilor la un om obosit sau bolnav.
2. Cerc de vapori vizibil uneori in jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refacut din *Cearcene (plural lui *cearcen < limba latina circinus).

Varianta definitie 2: CearcĂn substantiv verifica cuvantul: curcubeu, halo.

Varianta definitie 3: Cearcan substantiv neutru, plural cearcane

Varianta definitie 4: CearcĂn -e n. 1) Dunga vanata care se formeaza in jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop.
Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumina; tarcalan. [Silabe Cear-can] /<lat. circinus

Varianta definitie 5: Cearcan (cearcane), substantiv neutru –
1. (Înv.) Cerc. –
2. Cerc luminos care uneori inconjoara Soarele sau Luna, halo. –
3. Cerc care inconjoara un obiect. –
4. Cerc vinat care inconjoara uneori pleoapa inferioara. –
5. Compas de dogar. – Varianta tarcan.
Origine incerta.
Se considera reprezentant al limba latina circinus „compas”, de la circināre „a rotunji” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Puscariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; conform limba italiana cercine, franceza cerne, sp. cercen, cercenar, cu sensuri asemanatoare.
Rezultatul rom. ar fi trebuit sa fie *cercen, si nu se intelege cum s-a ajuns la un c velar.
Explicatia lui Puscariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazata pe un limba latina *circanus, este gresita, caci ridica o problema de schimbare de accent si face abstractie de an › in (conform Rosetti, I, 58).
Byck-Graur 20 se gindesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza plural *cercene, in gemene ‹ geaman; cu toate acestea, prezenta lui c pare ca ar fi trebuit sa impiedice analogia (este greu de crezut, plecindu-se de la margine, la o forma der. *marga-, oricare ar fi analogia); formele care ridica aceeasi problema, leagan si mesteacan, care se invoca in sprijinul acestei opinii, sint de asemenea incerte, circinus este justa, s-ar cuveni mai curind sa se plece de la *carcinus din limba greaca (veche) ϰαρϰίνος care, pe linga „cancer”, inseamna si „compas”, ca circinus, si provine de la ϰαρϰινόω „a curba”.
Contaminarea ambelor cuvinte pare sigura (conform circinus „herpes”, care trebuie sa provina de la sensul cuvintului limba greaca (veche)); si de la un rezultat rom. *carcen se poate presupune a fi o metateza de la cearcan.
Totusi, este mai probabil sa fie vorba de o der. interna in rom., pornindu-se de la cerc sau de la o forma f. disparuta, *cearca, ca in boc, boaca › boacan, pe baza unui sufix construit pe baza modelului lui zdravan, tapan etcetera – Derivat cercani, verb (a inconjura cu un cerc).