Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cearcăn

1 * Cuvantul cu diacritice: ceárcăn
Cuvantul fara diacritice: cearcan

Definitie: CEARCĂN, cearcăne, substantiv neutru 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din cearcene (plural lui cearcen < limba latina circinus).

2 * Cuvantul cu diacritice: ceárcăn
Cuvantul fara diacritice: cearcan

Definitie: CEARCĂN substantiv verifica cuvantul: curcubeu, halo.

3 * Cuvantul cu diacritice: ceárcăn
Cuvantul fara diacritice: cearcan

Definitie: cearcăn substantiv neutru, plural cearcăne

4 * Cuvantul cu diacritice: ceárcăn -e
Cuvantul fara diacritice: cearcan

Definitie: CEARCĂN -e n. 1) Dungă vânătă care se formează în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop. Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumină; țărcălan. [Silabe cear-căn] limba latina circinus

5 * Cuvantul cu diacritice: cearcăn ceárcăne
Cuvantul fara diacritice: cearcan

Definitie: cearcăn (cearcăne), substantiv neutru – 1. (Înv.) Cerc. – 2. Cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna, halo. – 3. Cerc care înconjoară un obiect. – 4. Cerc vînăt care înconjoară uneori pleoapa înferioară. – 5. Compas de dogar. – Varianta țarcăn. Origine incertă. Se consideră reprezentant al limba latina circinus „compas”, de la circināre „a rotunji” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Pușcariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; conform limba italiana cercine, franceza cerne, sp. cercen, cercenar, cu sensuri asemănătoare. Rezultatul rom. ar fi trebuit să fie cercen, și nu se înțelege cum s-a ajuns la un c velar. Explicația lui Pușcariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazată pe un limba latina circanus, este greșită, căci ridică o problemă de schimbare de accent și face abstracție de an › în (conform Rosetti, I, 58). Byck-Graur 20 se gîndesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza plural cercene, în gemene ‹ geamăn; cu toate acestea, prezența lui c pare că ar fi trebuit să împiedice analogia (este greu de crezut, plecîndu-se de la margine, la o formă der. margă-, oricare ar fi analogia); formele care ridică aceeași problemă, leagăn și mesteacăn, care se invocă în sprijinul acestei opinii, sînt de asemenea incerte, circinus este justă, s-ar cuveni mai curînd să se plece de la carcinus din limba greaca (veche) ϰαρϰίνος care, pe lîngă „cancer”, înseamnă și „compas”, ca circinus, și provine de la ϰαρϰινόω „a curba”. Contaminarea ambelor cuvinte pare sigură (conform circinus „herpes”, care trebuie să provină de la sensul cuvîntului limba greaca (veche)); și de la un rezultat rom. carcen se poate presupune a fi o metateză de la cearcăn. Totuși, este mai probabil să fie vorba de o der. internă în rom., pornindu-se de la cerc sau de la o formă f. dispărută, cearcă, ca în boc, boacă › boacăn, pe baza unui sufix construit pe baza modelului lui zdravăn, țapăn etcetera – Derivat cercăni, verb (a înconjura cu un cerc).