Ceaun
Definitie, sens si explicatie
1Ceaun, ceaune, substantiv neutru Vas de tuci, de forma emisferica, cu doua toarte unite printr-un maner, folosit pentru fierberea mamaligii sau a altor mancaruri. ♦ Continutul unui asemenea vas; cantitatea care incape intr-un asemenea vas. [Plural si: ceaunuri - Din limba latina Ca(h)un, limba ucraineana Ca(v)un.
2Ceaun substantiv (popular) tuci. (Un - de mamaliga.)
3Ceaun substantiv neutru, plural ceaune
4Ceaun -e n. 1) Vas (din fonta) in forma emisferica, prevazut cu doua torti, in care se pregatesc bucate. - pentru mamaliga. 2) Continut al unui asemenea vas. Un - de sarmale. ♢ Negru ca -ul (sau negru ca fundul -ului) expresie folosita pentru a reda nuanta cea mai inchisa de negru. [Silabe Cea-un] /<tat. ta(h)un
5Ceaun (-ne), – substantiv neutru
1. Caldare de fier, oala mare. –
2. Nivel, instrument de zidar.
Tat.
čahun „ceaun” (Gaster, Zrph., V, 169; seineanu, Ii, 125; Weigand, Jb., Xvi, 222; Dar); conform limba turca: çuyen „fonta, tuci”, rut.
ča(v)un „ceaun”. – Derivat ce(a)unar, substantiv masculin (cioban care se ingrijeste de fiertul laptelui). – Din. rom. provine mag. szaun, la ungurii din Mold. (Treml, Magyar Nyelvőr, Xxvii, 173).
1. Caldare de fier, oala mare. –
2. Nivel, instrument de zidar.
Tat.
čahun „ceaun” (Gaster, Zrph., V, 169; seineanu, Ii, 125; Weigand, Jb., Xvi, 222; Dar); conform limba turca: çuyen „fonta, tuci”, rut.
ča(v)un „ceaun”. – Derivat ce(a)unar, substantiv masculin (cioban care se ingrijeste de fiertul laptelui). – Din. rom. provine mag. szaun, la ungurii din Mold. (Treml, Magyar Nyelvőr, Xxvii, 173).