Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cel cea

1 * Cuvantul cu diacritice: cel cea
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: CEL, CEA, cei, cele, adjectiv dem. (antepus), art., adjectiv , pronume dem. I. Adjectiv dem. (antepus) (Popular) (Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau în timp, de vorbitor). Ia în brațe cea căldare. ♢ Expresie Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm. II. Articol , adjectiv 1. (Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ștefan cel Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea copac. 3. (Urmat de „mai” formează superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (În loc, adverb ) Cel mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil, în cazul extrem. Cel puțin = a) minimum; b) măcar, barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau timp, de vorbitor). Cel de dincolo. ♢ (Loc. substantiv) Cel de sus = Dumnezeu. (Popular) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul. (Intră în formarea unui pronume relativ compus). 2. Cel ce = care. [Genitiv-dat. singular Celui, celei, gen.-dat. plural celor] – Din acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).

2 * Cuvantul cu diacritice: cel
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: CEL adjectiv , pronume 1. adjectiv acel. 2. adjectiv , pronume (popular) ăl. (- mai mare.)

3 * Cuvantul cu diacritice: -cél
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: -CEL element „tumoare”, „hernie”. (< franceza -cele, conform din limba greaca kele, umflătură)

4 * Cuvantul cu diacritice: cel
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: cel adjectiv m. (antepus), art. m., g.-d. celui, plural cei; f. singular cea, g.-d. celei, plural cele; g.-d. m. și feminin: celor

5 * Cuvantul cu diacritice: cel cea cei céle
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: CEL¹ cea (cei, cele) pron. dem. popular verifica cuvantul: ACEL. ♢ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne dracul. /Din acel, aceea

6 * Cuvantul cu diacritice: cel cea cei céle
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: CEL² cea (cei, cele) art. 1) (leagă un substantiv de determinativul lui ) Băiatul cel frumos. Ștefan cel Mare. 2) (realizează substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (servește la formarea superlativului relativ) Cel mai isteț. ♢ Cel puțin minimum; măcar; barem. Cel mult a) maximum; b) în cel mai bun caz. Cel din urmă ultimul. În cele din urmă în sfârșit; în fine. (Toate) cele bune formulă de salut, rostită la despărțire. /Din acel, aceea

7 * Cuvantul cu diacritice: -cel
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: -CEL verifica cuvantul: celo².

8 * Cuvantul cu diacritice: cel
Cuvantul fara diacritice: cel

Definitie: cel art. adjectiv , pronume dem. – 1. Acela (indică persoane și obiecte depărtate). – 2. Acela (indică, dintre două obiecte, pe cel mai îndepărtat). – 3. Servește pentru a pune în evidență, în cazul obiectelor cunoscute: doar ți-i mai scutura din cele bătrînețe (Alecsandri); ce-ați mai auzit prin cele lume? (Pop Reteganul). – 4. Înainte de un adjectiv calificativ, evită repetiția antecedentului; care din toate acele vorbe este cea adevărată (Creangă). – 5. Acela (în corelație cu ce). – 6. (Art. def.) Stabilește o corelație între substantiv și atributul său (la început, pentru a distinge substantiv astfel determinat de alte obiecte identice sau asemănătoare): părintele vostru cela din ceriu (Vaarlam); toți boierii cei mari și cei mici (Ispirescu), (astăzi această nuanță s-a pierdut). – 7. (Art. def.) Stabilește o corelație între un substantiv și un numeral ordinal: un punct se mișcă, cel întîi și singur (Eminescu). – 8. (Art. def.) Formează superlativul relativ, prin adăugarea sa la comparativ. – 9. Împreună cu adjectiv , formează construcții cu valoare de s.: cel de jos cu cel călare anevoie se învoiesc (I. Golescu). – Cele sfinte. – Cel de sus. – Cel pierit (sifilis). Formă atonă redusă de la acel. Decl. ca acel. – Compară celalalt, adjectiv și pronume dem. (al doilea; plural ceilalți), formă care prezintă numeroase varianta, datorită posibilității de a se uni cele două forme, cel și cela, cu alte două forme, alt și alalt, aceasta din urmă cu varianta ălalt, alant și ălant. Forme de bază: celalalt (f. cealaltă), gen. celuilalt (f. celeilalte), plural ceilalți (f. celelalte); gen. celorlalți (f. celorlalte). Le corespund mr. alantu, anantu, megl. lalt, (la)lant. Pușcariu 54 se gîndește la o der. directă din limba latina illum illum alter; este însă probabil ca această compunere să fie rom.