1
Celar (-ri), substantiv neutru – Cămară. – Aromână țilar.
Latină cellarium (Pușcariu 331; Candrea-dens., 301; Rew 1804; Dar); conform vezi italiană cellaio, provensală celier, franceză cellier, catalană celler, spaniolă cillero, portugheză celleiro.
Conform chelar.
Latină cellarium (Pușcariu 331; Candrea-dens., 301; Rew 1804; Dar); conform vezi italiană cellaio, provensală celier, franceză cellier, catalană celler, spaniolă cillero, portugheză celleiro.
Conform chelar.
DER – dicționarul etimologic
2
Celar, celare, substantiv neutru Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Latină Cellarium.
DEX – dicționarul explicativ
3
Celar celare neutru regional Încăpere mică într-o casă țărănească, unde se păstrează alimentele și unele obiecte casnice. /<latină cellarium
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Celar substantiv neutru, plural celare
DOOM – dicționarul ortografic