Definitie Particular -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Particular, -Ă, particulari, -e, adjectiv , substantiv masculin I. Adjectiv
1. Care este propriu unei singure fiinte, unui singur lucru sau unei singure categorii de fiinte sau de lucruri; specific, caracteristic, particularist1. ♢ Loc adverb În particular = in mod deosebit, in special, mai ales.
2. Care se refera la indivizi izolati, care are un caracter izolat; individual. ♢ Locutiune adverb În particular = de catre fiecare individ in parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica reprezentand o treapta mai inalta de generalitate a singularului in raport cu el insusi.
3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicitatii; privat, intim, confidential.
Locutiune adverb În particular = intr-un grup restrans; confidential. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuala. ♦ (Despre scoli) Care nu apartine statului. ♢ Lectie (sau ora) particulara = lectie pe care un profesor o preda unui elev in afara scolii.
Profesor particular = profesor care preda unui elev lectii in afara scolii.
Elev particular (si substantivat, m.) = elev care se pregateste fara a frecventa cursurile unei scoli, prezentandu-se numai la anumite date pentru a sustine examene.
Examen particular = examen la care se prezinta elevii particulari. ♢ Locutiune adverb În particular = fara a urma cursurile unei scoli (dar pregatindu-se singur pentru a sustine examenele cerute).
4. Care este considerat strain de o activitate sau de un loc de munca.
Intrarea persoanelor particulare este interzisa. II. Substantiv masculin Persoana care nu detine o functie oficiala; persoana considerata ca individ in raport cu statul sau cu o institutie a statului; persoana care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerata in raport cu acesta. – Din limba latina Particularis, limba germana Partikular, Partikular.

Varianta definitie 2: Particular antonim: general, universal

Varianta definitie 3: Particular adjectiv
1. verifica cuvantul: caracteristic.
2. verifica cuvantul: personal.
3. individual, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune -.)
4. verifica cuvantul: aparte.
5. individual, personal, privat, propriu. (Probleme -; proprietate -.)
6. verifica cuvantul: intim.
7. verifica cuvantul: confidential.
8. special. (Disciplinele -.)

Varianta definitie 4: Particular adjectiv m., substantiv masculin, plural particulari; f. singular particulara, plural particulare

Varianta definitie 5: Particular substantiv neutru

Varianta definitie 6: Particular1 n.
Categorie filozofica intermediara care constituie o veriga de legatura intre singular si general. /<lat. particularis, limba germana Partikular

Varianta definitie 7: Particular2 -a (-i, -e) m. si f.
Persoana nelegata de activitatea in comun a societatii sau a statului. /<lat. particularis, limba germana Partikular

Varianta definitie 8: Particular3 -a (-i, -e) 1) Care are caracter izolat, individual; aparte. Fenomen -. 2) Care apartine unei persoane ca individ izolat; a unei singure persoane; individual; privat; personal. Limuzina -a. ♢ Lectii -e lectii care se dau in afara unei scoli oficiale. În - a) in mod deosebit; in special; b) intr-un grup restrans. 3) Care da posibilitatea de a deosebi un lucru de altul sau o fiinta de alta; distinctiv; specific. Semne -e. /<lat. particularis, limba germana partikular

Varianta definitie 9: Particular, -Ă adjectiv
1. Care apartine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = in mod deosebit, in special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatie sau de esenta individuala.
2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecati) În care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului.
3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. substantiv neutru Categorie filozofica, reprezentand o veriga de legatura intre singular si general. [Conform: franceza particulier, limba latina particularis].

Varianta definitie 10: Particular, -Ă I. adjectiv
1. care apartine numai anumitor persoane sau lucruri. o in - = in mod deosebit, in special. ♢ care constituie proprietatea individuala a cuiva.
2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ♢ (log.; despre judecati) in care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului.
3. cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala.
II. substantiv neutru categorie filozofica, veriga intermediara intre singular si general.
III. substantiv masculin persoana care nu detine o functie oficiala; (prin extensiune) persoana considerata ca individ in raport cu statul. (< franceza particularis, limba germana partikular, /III/ Partikular)