Definitie Cep - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cep, cepuri, substantiv neutru
1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ♢ Expresie A da cep (unei buti, unui butoi etcetera) = a incepe o bute, un butoi etcetera plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura.
2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura.
3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa.
4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Limba Latina Cippus.

Varianta definitie 2: Cep substantiv verifica cuvantul: ciot, nod.

Varianta definitie 3: Cep substantiv
1. verifica cuvantul: canea.
2. (TEHN.) (popular) pisleag, (regional) barbur, pas, sip. (- la roata carutei.)
3. (TEHNICA) (regional) bold. (- la grindeiul morii.)

Varianta definitie 4: Cep substantiv neutru, plural cepuri

Varianta definitie 5: Cep -uri n. 1) Dop de lemn cu care se astupa gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaura mica intr-un butoi care se astupa cu un astfel de dop. ♢ A da - a incepe un butoi (cu vin). 3) Proeminenta a unei piese care se imbuca cu scobitura facuta in alta piesa. 4) Coarda de vita de vie, cu 1-3 ochi. /<lat. cippus

Varianta definitie 6: Cep (cepuri), substantiv neutru –
1. Butuc de vita de vie. –
2. Creanga de brad sau nod lasat de aceasta cind este smulsa de pe trunchi. –
3. Nod. –
4. Dop, canea. –
5. Știft, pivot, bulon. –
6. Scobitura a unei birne care se imbina cu capatul alteia. – Mr. cep, megl.
čomp, istr. tep.
Probabil rezultat din intilnirea limba latina cippus cu bulgara čep, conform Miklosich, Slaw.
Elem., 52; Cihac, II, 48; Puscariu 333; Candrea-Dens., 303; REW 1935; Conev 63; DAR.
Corespondenta sensurilor cu cuvintele romanice (it. ceppo „cep”; abruz. tšeppe „canea”; franceza cep; prov., cat. cep; sp., port. cepo) indica faptul ca rom. continua aceeasi traditie.
Pe de alta parte cuvintele limba slava (veche) corespunzatoare (bg., slov., ceh.
čep, limba sarba: čepa, pol. czop, rut.
čip, limba rusa čop) nu sint cu adevarat limba slava (veche) si, dupa Berneker 143, provin din limba italiana cippo (pol. poate din limba germana), astfel incit trebuie sa fie termeni relativ moderni.
Totusi, este probabil sa se fi produs o contaminare intre cuvintul limba latina si cel limba slava (veche) (conform Puscariu, Lr., 281).
Derivat cepau, substantiv neutru (canea); cepos, adjectiv (noduros), conform limba slava (veche) čepuratŭ „noduros”; cepar, substantiv neutru (burghiu, sfredel); cepurar, substantiv neutru (burghiu); cepui, verb (a taia crengile unui arbore; a face cepuri; a pune cep la un butoi); cepuitor, substantiv neutru (rindea de facut canele); ceparit, substantiv neutru (invechit, impozit platit pe circiumi).