Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cep

1 * Cuvantul cu diacritice: cep
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: CEP, cepuri, substantiv neutru 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ♢ Expresie A da cep (unei buți, unui butoi etcetera) = a începe o bute, un butoi etcetera plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură. 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Limba Latina cippus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cep
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: CEP substantiv verifica cuvantul: ciot, nod.

3 * Cuvantul cu diacritice: cep
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: CEP substantiv 1. verifica cuvantul: canea. 2. (TEHN.) (popular) pișleag, (regional) barbur, pâș, sip. (- la roata căruței.) 3. (TEHNICA) (regional) bold. (- la grindeiul morii.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cep
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: cep substantiv neutru, plural cepuri

5 * Cuvantul cu diacritice: cep -uri
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: CEP -uri n. 1) Dop de lemn cu care se astupă gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaură mică într-un butoi care se astupă cu un astfel de dop. ♢ A da - a începe un butoi (cu vin). 3) Proeminență a unei piese care se îmbucă cu scobitura făcută în altă piesă. 4) Coardă de viță de vie, cu 1-3 ochi. limba latina cippus

6 * Cuvantul cu diacritice: cep cépuri
Cuvantul fara diacritice: cep

Definitie: cep (cepuri), substantiv neutru – 1. Butuc de viță de vie. – 2. Creangă de brad sau nod lăsat de aceasta cînd este smulsă de pe trunchi. – 3. Nod. – 4. Dop, canea. – 5. Știft, pivot, bulon. – 6. Scobitură a unei bîrne care se îmbină cu capătul alteia. – Mr. cep, megl. čomp, istr. țep. Probabil rezultat din întîlnirea limba latina cippus cu bulgara čep, conform Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Pușcariu 333; Candrea-Dens., 303; REW 1935; Conev 63; DAR. Corespondența sensurilor cu cuvintele romanice (it. ceppo „cep”; abruz. tšeppe „canea”; franceza cep; prov., cat. cep; sp., port. cepo) indică faptul că rom. continuă aceeași tradiție. Pe de altă parte cuvintele limba slava (veche) corespunzătoare (bg., slov., ceh. čep, limba sarba: čepa, pol. czop, rut. čip, limba rusa čop) nu sînt cu adevărat limba slava (veche) și, după Berneker 143, provin din limba italiana cippo (pol. poate din limba germana), astfel încît trebuie să fie termeni relativ moderni. Totuși, este probabil să se fi produs o contaminare între cuvîntul limba latina și cel limba slava (veche) (conform Pușcariu, Lr., 281). Derivat cepău, substantiv neutru (canea); cepos, adjectiv (noduros), conform limba slava (veche) čepuratŭ „noduros”; cepar, substantiv neutru (burghiu, sfredel); cepurar, substantiv neutru (burghiu); cepui, verb (a tăia crengile unui arbore; a face cepuri; a pune cep la un butoi); cepuitor, substantiv neutru (rindea de făcut canele); cepărit, substantiv neutru (învechit, impozit plătit pe cîrciumi).