Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cerca

1 * Cuvantul cu diacritice: cercá
Cuvantul fara diacritice: cerca

Definitie: CERCA, cerc, verb I. 1. Tranzitiv (Popular) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranzitiv A întreba, a se informa. 2. Tranzitiv și reflexiv (Popular) A se strădui, a se sili; a căuta să... 3. Tranzitiv (Popular) A proba, a căuta să vezi dacă ceva e bun, potrivit etcetera 4. Tranzitiv (Înv. și reg.) A căuta. 5. Tranzitiv (Înv.) A supune la grele încercări. 6. Tranzitiv (Regional) A vizita, a frecventa. 7. Intranzitiv (Popular) A reveni; a da târcoale. 8. Tranzitiv unipers. (Popular) A fi cuprins de o anumită stare sufletească, de o durere fizică etcetera – Limba Latina circare.

2 * Cuvantul cu diacritice: cercá
Cuvantul fara diacritice: cerca

Definitie: CERCA verb verifica cuvantul: analiza, căuta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, încerca, îndura, măsura, observa, pătimi, păți, pedepsi, pândi, privi, proba, răbda, ruga, sancționa, scruta, sili, sonda, spiona, strădui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmări, verifica, vizita.

3 * Cuvantul cu diacritice: cercá
Cuvantul fara diacritice: cerca

Definitie: cerca verb, indicativ prezent 1 singular cerc, 3 singular și plural cearcă; conjunctie: prezent 3 singular și plural cerce

4 * Cuvantul cu diacritice: a cercá cerc
Cuvantul fara diacritice: cerca

Definitie: A CERCA cerc tranzitiv popular 1) v. A ÎNCERCA. 2) A cerceta cu atenție; a examina; a studia. 3) A supune unor încercări. 4) (despre stări sufletești) A cuprinde pe un timp scurt (și de repetate ori). limba latina circare

5 * Cuvantul cu diacritice: cercá
Cuvantul fara diacritice: cerca

Definitie: cerca (cerc, at), verb – 1. A examina, a studia, a cerceta. – 2. A încerca, a supune la o probă. – 3. A încerca, a se strădui. – 4. A căuta, a încerca. – 5. A solicita, a pretinde. – 6. A merge în căutare, a urmări. – 7. A vizita, a frecventa. – 8. A suferi, a îndura. – Varianta (der.) încerca. Limba Latina circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Pușcariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): conform limba albaneza kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), limba italiana cercare, prov., cat., sp., port. cercar, franceza chercher. Pentru semantismul din rom., conform Pușcariu, Dacor., IV, 671-9. A încerca, al cărui uz se confundă cu cel al lui cerca (modern se preferă în literatură forma încerca), este considerat de Candrea-Dens. și DAR reprezentant al unui limba latina in circāre; este însă vorba mai curînd de o der. rom. Derivat cercător, adjectiv (căutător, cercetător, examinator); cercător, substantiv masculin (cercetător; specialist; explorator; descoperitor; spion); cuvant invechit cu toate aceste sensuri; (în)cercare, substantiv feminin (acțiunea de a încerca; sondare, apreciere; examen; experiență; chin, suferință, necaz); cercală, substantiv feminin (lînă cu care se încearcă rezultatul unei vopsele, înainte de a se vopsi toată cantitatea); cercat, substantiv neutru (căutare, cercetare); cercătoare, substantiv feminin (sondă); cercătură, substantiv feminin (încercare, probă, examen; investigație, verificare; sondare), cuvant invechit