Definitie Cerca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cerca, cerc, verb I.
1. Tranzitiv (Popular) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranzitiv A intreba, a se informa.
2. Tranzitiv si reflexiv (Popular) A se stradui, a se sili; a cauta sa...
3. Tranzitiv (Popular) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etcetera
4. Tranzitiv (Înv. si reg.) A cauta.
5. Tranzitiv (Înv.) A supune la grele incercari.
6. Tranzitiv (Regional) A vizita, a frecventa.
7. Intranzitiv (Popular) A reveni; a da tarcoale.
8. Tranzitiv unipers. (Popular) A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etcetera – Limba Latina Circare.

Varianta definitie 2: Cerca verb verifica cuvantul: analiza, cauta, cerceta, examina, gusta, informa, interesa, iscodi, incerca, indura, masura, observa, patimi, pati, pedepsi, pandi, privi, proba, rabda, ruga, sanctiona, scruta, sili, sonda, spiona, stradui, studia, suferi, suporta, trage, uita, urmari, verifica, vizita.

Varianta definitie 3: Cerca verb, indicativ prezent 1 singular cerc, 3 singular si plural cearca; conjunctie: prezent 3 singular si plural cerce

Varianta definitie 4: A cerca cerc tranzitiv popular 1) v. A Încerca. 2) A cerceta cu atentie; a examina; a studia. 3) A supune unor incercari. 4) (despre stari sufletesti) A cuprinde pe un timp scurt (si de repetate ori). /<lat. circare

Varianta definitie 5: Cerca (cerc, at), verb –
1. A examina, a studia, a cerceta. –
2. A incerca, a supune la o proba. –
3. A incerca, a se stradui. –
4. A cauta, a incerca. –
5. A solicita, a pretinde. –
6. A merge in cautare, a urmari. –
7. A vizita, a frecventa. –
8. A suferi, a indura. – Varianta (der.) incerca.
Limba Latina circāre (Diez, Gramm., I, 32; Diez, I, 122; Puscariu 352; Candrea-Dens., 313; REW 1938: DAR): conform limba albaneza kërkoj (Meyer 138; Philippide, II, 636), limba italiana cercare, prov., cat., sp., port. cercar, franceza chercher.
Pentru semantismul din rom., conform Puscariu, Dacor., IV, 671-
9. A incerca, al carui uz se confunda cu cel al lui cerca (modern se prefera in literatura forma incerca), este considerat de Candrea-Dens. si DAR reprezentant al unui limba latina *in circāre; este insa vorba mai curind de o der. rom.
Derivat cercator, adjectiv (cautator, cercetator, examinator); cercator, substantiv masculin (cercetator; specialist; explorator; descoperitor; spion); cuvant invechit cu toate aceste sensuri; (in)cercare, substantiv feminin (actiunea de a incerca; sondare, apreciere; examen; experienta; chin, suferinta, necaz); cercala, substantiv feminin (lina cu care se incearca rezultatul unei vopsele, inainte de a se vopsi toata cantitatea); cercat, substantiv neutru (cautare, cercetare); cercatoare, substantiv feminin (sonda); cercatura, substantiv feminin (incercare, proba, examen; investigatie, verificare; sondare), cuvant invechit