Definitie Cercel - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CercÉl, cercei, substantiv masculin Obiect de podoaba fixat sau atarnat de ureche. – Limba Latina Circellus.

Varianta definitie 2: CercÉl substantiv
1. (popular) toarta, (prin Transilvania) bum-but, (Transilvania) carcel, (invechit) sarja.
2. (TEHN.) scoaba, (regional) ghermec. (- la caruta.)

Varianta definitie 3: Cercel substantiv masculin, plural cercei

Varianta definitie 4: CercÉl -i m. mai ales la plural 1) Obiect de podoaba pentru femei, care se poarta prins de ureche. ♢ -ii-doamnei arbust ornamental cu lastari arcuiti, frunze compuse si cu flori grupate in raceme. 2) Excrescenta carnoasa ce atarna la gatul unor animale (oi, capre, porci etcetera). /<lat. circellus

Varianta definitie 5: Cercel (cercei), substantiv masculin –
1. Obiect de podoaba fixat sau atirnat de ureche. –
2. Cerc, inel sau bratara de metal. – Mr. tirtel’u.
Limba Latina cĭrcĕllus (Puscariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); conform limba italiana cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, franceza cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Derivat cercela (var. incercela), verb (a impodobi cu cercei; a increti, a bucla); cercelar, substantiv masculin (marchitan); cercelarie, substantiv feminin (comert ambulant cu maruntisuri); cercelat, adjectiv (incretit, ondulat; impodobit cu cercei); cercelus, substantiv masculin (fucsie).
Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bulgara čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221).
Mag. csercselya a intrat din nou in ciorciol, substantiv masculin (ciorchine, capatina), folosit in Trans. si Bucovina