Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cercel

1 * Cuvantul cu diacritice: cercél
Cuvantul fara diacritice: cercel

Definitie: CERCEL, cercei, substantiv masculin Obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche. – Limba Latina circellus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cercél
Cuvantul fara diacritice: cercel

Definitie: CERCEL substantiv 1. (popular) toartă, (prin Transilvania) bum-buț, (Transilvania) cârcel, (învechit) șarjă. 2. (TEHN.) scoabă, (regional) ghermec. (- la căruță.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cercél
Cuvantul fara diacritice: cercel

Definitie: cercel substantiv masculin, plural cercei

4 * Cuvantul cu diacritice: cercél -i
Cuvantul fara diacritice: cercel

Definitie: CERCEL -i m. mai ales la plural 1) Obiect de podoabă pentru femei, care se poartă prins de ureche. ♢ -ii-doamnei arbust ornamental cu lăstari arcuiți, frunze compuse și cu flori grupate în raceme. 2) Excrescență cărnoasă ce atârnă la gâtul unor animale (oi, capre, porci etcetera). limba latina circellus

5 * Cuvantul cu diacritice: cercél cercéi
Cuvantul fara diacritice: cercel

Definitie: cercel (cercei), substantiv masculin – 1. Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche. – 2. Cerc, inel sau brățară de metal. – Mr. țirțel’u. Limba Latina cĭrcĕllus (Pușcariu 343; Candrea-Dens., 311; REW 1939; DAR); conform limba italiana cercello (Battisti, II, 863), sicil. tśirtśeddu, abruz. tśiertśielle, franceza cerceau, sp. cercillo, zarcillo, port. cercilho. – Derivat cercela (var. încercela), verb (a împodobi cu cercei; a încreți, a bucla); cercelar, substantiv masculin (marchitan); cercelărie, substantiv feminin (comerț ambulant cu mărunțișuri); cercelat, adjectiv (încrețit, ondulat; împodobit cu cercei); cerceluș, substantiv masculin (fucsie). Din rom. provin mag. csercse(lya), csörcse(lye), csörcsö „cercel” (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 12), bulgara čarčaluša „fucsie” (Capidan, Raporturile, 221). Mag. csercselya a intrat din nou în ciorciol, substantiv masculin (ciorchine, căpățînă), folosit în Trans. și Bucovina