Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cerceta

1 * Cuvantul cu diacritice: cercetá
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: CERCETA, cercetez, verb I. 1. Tranzitiv și reflexiv A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranzitiv A studia, a consulta. ♦ Tranzitiv A căuta. 2. Tranzitiv A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranzitiv A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranzitiv (Popular) A vizita. – Limba Latina circitare „a da târcoale”.

2 * Cuvantul cu diacritice: cercetá
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: CERCETA verb 1. verifica cuvantul: analiza. 2. verifica cuvantul: examina. 3. verifica cuvantul: căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am - toate documentele.) 5. verifica cuvantul: consulta. 6. verifica cuvantul: documenta. 7. verifica cuvantul: informa. 8. verifica cuvantul: verifica. 9. verifica cuvantul: vedea. 10. verifica cuvantul: sonda. 11. verifica cuvantul: ancheta.

3 * Cuvantul cu diacritice: cercetá
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: CERCETA verb verifica cuvantul: vizita.

4 * Cuvantul cu diacritice: cercetá
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: cerceta verb, indicativ prezent 1 singular cercetez, 3 singular și plural cercetează

5 * Cuvantul cu diacritice: a cercetá -éz
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: A CERCETA -ez tranzitiv 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. - locurile. - problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. - un martor. limba latina circitare

6 * Cuvantul cu diacritice: cercetá cercetéz cercetát
Cuvantul fara diacritice: cerceta

Definitie: cerceta (cercetez, cercetat), verb – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Limba Latina cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Derivat cercetaș, substantiv masculin (explorator; boy scout); cercetășie, substantiv feminin (organizație a cercetașilor); cercetășime, substantiv feminin (grupare de cercetași); cercetător, adjectiv (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beitrage, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.