Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cheie

1 * Cuvantul cu diacritice: chéie
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: CHEIE, chei, substantiv feminin 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ♢ Locutiune adjectiv și adverb La cheie = (despre locuințe, uzine etcetera) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. ♢ Expresie A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Figurativ Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare. ♢ Roman (sau povestire etcetera) cu cheie = roman (sau povestire etcetera) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etcetera de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ♢ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coarde le unor instrumente muzicale. 4. (Muzica) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La plural) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; figurat element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Limba Latina clavis.

2 * Cuvantul cu diacritice: chéie
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: CHEIE substantiv verifica cuvantul: acordor.

3 * Cuvantul cu diacritice: chéie
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: CHEIE substantiv verifica cuvantul: clarificare, cordar, deslușire, elucidare, explicare, explicație, întinzător, lămurire, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, strună.

4 * Cuvantul cu diacritice: chéie
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: cheie substantiv feminin, art. cheia, g.-d. art. cheii; plural chei

5 * Cuvantul cu diacritice: chéie chei
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: CHEIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care servește la încuierea-descuierea unui lacăt sau a unei broaște. ♢ A da -ile pe mâna cuiva a încredința cuiva averea. La - bun pentru a fi dat în exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strânge ori se desface un șurub sau o piuliță. - universală. 3) muz. Semn convențional pus la începutul portativului pentru a indica poziția unei note. - fa-major. 4) Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se răsucește resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate soluționa ceva; explicație; dezlegare. - ia unui cifru. ♢ Poziție-- poziție de primă importanță (din punct de vedere strategic, economic etcetera). 7) pl. Vale îngustă între doi munți abrupți. 8): - de boltă a) piatră din mijlocul unei bolți care asigură sprijinirea celorlalte pietre; b) element de bază care explică sau rezolvă o problemă. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] limba latina clavis

6 * Cuvantul cu diacritice: chéie chéi
Cuvantul fara diacritice: cheie

Definitie: cheie (chei), substantiv feminin – 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau deschiderea unei broaște. – 2. Robinet. – 3. Cuvînt șablon. – 4. Deschizător de conserve. – 5. Croșetă (pentru încheiat nasturii). – 6. Acordor, persoană care se ocupă cu acordarea unor instrumente muzicale. – 7. La instrumentele muzicale de vînt, valvulă. – 8. Piatră situată în punctul cel mai înalt al unei bolți. – 9. Explicație, dezlegare. – 10. Bază, piatră unghiulară. – 11. Dantelă. – 12. (Pl.) Defileu, vale îngustă între doi pereți înalți, trecătoare. – Mr. cl’aie, megl. cl’eili. Limba Latina clavem (Pușcariu 352; Candrea-Dens., 324; REW 1981; DAR); conform limba italiana chiave (lec. chie), prov., cat. clau, franceza cle, sp. llave, port. chave. Pentru accepția „defileu”, conform sard. keia, care pare totuși de origine preromană (conform Wagner 294) pe lîngă faptul că există o anomalie în fonetismul său (lat. cl ar fi dat cr în sard.); der. din limba greaca (veche) ϰεία, propusă de Atzori 95, nu pare posibilă pentru rom. – Derivat cheiță, substantiv feminin (cheie mică; dantelă; obiect care prinde); cheier, substantiv masculin (fabricant de chei; portchei), pe care Candrea-Dens., 325, îl derivă de la alt. clavārius, și Pascu, Beitrage, 15, de la claviarius. Conform: cheotoare, încheia, descheia.