Definitie Cheie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CHÉIE, chei, substantiv feminin
1. Obiect de metal care serveste la incuierea sau descuierea unei broaste sau a unui lacat. ♢ Locutiune adjectiv si adverb La cheie = (despre locuinte, uzine etcetera) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat in folosinta. ♢ Expresie A tine (ceva sau pe cineva) sub cheie = a tine (ceva sau pe cineva) incuiat.
Cheia si lacatul = totul; inceputul si sfarsitul.
2. Figurativ Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicatie, dezlegare. ♢ Roman (sau povestire etcetera) cu cheie = roman (sau povestire etcetera) care infatiseaza, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate.
Cheie cu cifru = sistem dupa care se inlocuiesc literele si cifrele reale cu altele conventionale pentru ca textul sa nu fie inteles de alte persoane.
Pozitie-cheie = pozitie strategica, economica etcetera de importanta deosebita.
3. Unealta de metal cu care se strang sau se desfac suruburile sau piulitele. ♢ Cheie franceza (sau universala) = unealta de metal reglabila printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca intre falcile ei sa poata fi prins si rasucit orice tip de surub sau de piulita. ♦ Mic instrument de metal cu care se intoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealta de metal sau de lemn cu care se intind coarde le unor instrumente muzicale.
4. (Muzica) Semn conventional pus la inceputul portativului, pentru a indica pozitia unei note de o anumita inaltime, si, prin aceasta, a tuturor celorlalte note.
Cheia sol.
5. (La plural) Vale ingusta, lipsita de albie majora, intre doi pereti inalti si abrupti, acolo unde apa raului, intalnind roci compacte, exercita o puternica eroziune in adancime.
Cheile Turzii.
6. (În sintagma) Cheie de bolta (sau de arc) = boltar, de obicei decorat, situat in punctul cel mai inalt al unei bolti sau al unui arc, avand rolul de a incheia constructia si de a sustine celelalte boltare; figurat element de baza care explica sau dezleaga o problema; baza. – Limba Latina Clavis.

Varianta definitie 2: CHÉIE substantiv verifica cuvantul: acordor.

Varianta definitie 3: CHÉIE substantiv verifica cuvantul: clarificare, cordar, deslusire, elucidare, explicare, explicatie, intinzator, lamurire, limpezire, precizare, rezolvare, solutie, solutionare, struna.

Varianta definitie 4: Cheie substantiv feminin, art. cheia, g.-d. art. cheii; plural chei

Varianta definitie 5: CHÉIE chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveste la incuierea-descuierea unui lacat sau a unei broaste. ♢ A da -ile pe mana cuiva a incredinta cuiva averea. La - bun pentru a fi dat in exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strange ori se desface un surub sau o piulita. - universala. 3) muz.
Semn conventional pus la inceputul portativului pentru a indica pozitia unei note. - fa-major. 4) Unealta pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se rasuceste resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig.
Procedeu prin care se poate solutiona ceva; explicatie; dezlegare. - ia unui cifru. ♢ Pozitie-- pozitie de prima importanta (din punct de vedere strategic, economic etcetera). 7) pl.
Vale ingusta intre doi munti abrupti. 8): - de bolta a) piatra din mijlocul unei bolti care asigura sprijinirea celorlalte pietre; b) element de baza care explica sau rezolva o problema. [Art. Cheia; G.-D. Cheii; Sil. Che-ie] /<lat. clavis

Varianta definitie 6: Cheie (chei), substantiv feminin –
1. Obiect de metal care serveste la incuierea sau deschiderea unei broaste. –
2. Robinet. –
3. Cuvint sablon. –
4. Deschizator de conserve. –
5. Croseta (pentru incheiat nasturii). –
6. Acordor, persoana care se ocupa cu acordarea unor instrumente muzicale. –
7. La instrumentele muzicale de vint, valvula. –
8. Piatra situata in punctul cel mai inalt al unei bolti. –
9. Explicatie, dezlegare. –
10. Baza, piatra unghiulara. –
11. Dantela. –
12. (Pl.) Defileu, vale ingusta intre doi pereti inalti, trecatoare. – Mr. cl’aie, megl. cl’eili.
Limba Latina clavem (Puscariu 352; Candrea-Dens., 324; REW 1981; DAR); conform limba italiana chiave (lec. chie), prov., cat. clau, franceza cle, sp. llave, port. chave.
Pentru acceptia „defileu”, conform sard. keia, care pare totusi de origine preromana (conform Wagner 294) pe linga faptul ca exista o anomalie in fonetismul sau (lat. cl ar fi dat cr in sard.); der. din limba greaca (veche) ϰεία, propusa de Atzori 95, nu pare posibila pentru rom. – Derivat cheita, substantiv feminin (cheie mica; dantela; obiect care prinde); cheier, substantiv masculin (fabricant de chei; portchei), pe care Candrea-Dens., 325, il deriva de la alt. clavārius, si Pascu, Beiträge, 15, de la *claviarius.
Conform: cheotoare, incheia, descheia.