Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Chel cheală

1 * Cuvantul cu diacritice: chel cheálă
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: CHEL, CHEALĂ, chei, chele, adjectiv (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din limba turca: kel.

2 * Cuvantul cu diacritice: chel
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: CHEL substantiv verifica cuvantul: varză creață.

3 * Cuvantul cu diacritice: chel
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: CHEL adjectiv pleșuv, (învechit și popular) pleș, pleșuvit, (regional) chelbos, pleșcat, târcav, (Transilvania și Banat) peleag, (învechit) cheleș.

4 * Cuvantul cu diacritice: chel
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: chel adjectiv m., plural chei; f. singular cheală, plural chele

5 * Cuvantul cu diacritice: chel cheálă chei chéle
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: CHEL cheală (chei, chele) Care are chelie; pleșuv. limba turca kel

6 * Cuvantul cu diacritice: chel -ială
Cuvantul fara diacritice: chel

Definitie: chel (-ială), adjectiv – Pleșuv, fără păr. Limba Turca: kel (Șeineanu, II, 104; Lokotsch 1152). Cuvînt cunoscut numai în Muntenia și Mold. (ALR, I, 12). Forma de plural m. oscilează între cheli și chei. Derivat cheli, verb (a pierde părul); chelie, substantiv feminin (calviție; pleșuvie; cuvant invechit, favus); cheleș (mr. chileș, megl. cheleș), adjectiv (chel), din limba turca: keleș; chelbaș, adjectiv (învechit, bolnav de favus, chelbos), din limba turca: kel și baș „cap” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1025); chelboși, verb (a-și pierde părul); chelboșie, substantiv feminin (calviție). Nu este posibil să separăm de aceste ultime cuvinte pe chelbe, substantiv feminin (învechit, favus; calviție), care totuși a fost interpretat plecîndu-se de la limba latina calvia cu l propagat clalvia (Tiktin; Pușcariu, Dacor., IV, 720; DAR; conform îndoielile din REW 1530), dar care nici măcar astfel ar fi produs rezultatul care i se atribuie; sau din limba albaneza kjëlp „puroi” (Philippide, Viața rom., IV (1916), p. 39). Dacă se are în vedere absoluta identitate a cuvintelor menționate aici, ca și circumstanța că chelbe circulă în aceleași regiuni ale vechiului regat al României, cu excepția Trans., reiese evident că este vorba de același cuvînt limba turca: (opinie împărtășită de Șeineanu, II, 105 și Rosetti, I, 160). Probabil este vorba de o dublă formație regresivă: chelboșie a dat chelbos, adjectiv (chel), și acesta a dus la chelbe (chelie), ca scîrboșie, față de scîrbos și scîrbă.