Chelar
Definitie, sens si explicatie
1Chelar, chelari, substantiv masculin Persoana care detinea cheile camarii sau pivnitei si care administra proviziile unei gospodarii boieresti. – Din limba slava (veche) Kelarŭ.
2Chelar substantiv verifica cuvantul: camara.
3Chelar substantiv pivnicer.
4Chelar substantiv masculin, plural chelari
5Chelar -i m. cuvant invechit Dregator care avea in grija pivnitele si camarile boieresti. /<sl. kelaru
6Chelar (chelari), substantiv masculin – Majordom, intendent, persoana care detinea cheile camarii unei gospodarii boieresti.
Gr. ϰελλάριος (Murnu), in parte prin intermediul limba slava (veche) kelarĭ.
La origine este limba latina cellarium (conform limba italiana cellaio, franceza cellier), care, prin intermediul limba neogreaca: ϰελλάρι(ον), a dat si chelar, substantiv neutru (camara, depozit de provizii), conform celar.
Cuvintul limba greaca (veche) a trecut in limba turca:, bulgara kiler, de unde dubletul rom. chiler, substantiv neutru (camara). – Derivat chelarita, substantiv feminin (sotia chelarului; femeie care indeplinea functia de chelar); chelarie, substantiv feminin (indeletnicirea de chelar).
Gr. ϰελλάριος (Murnu), in parte prin intermediul limba slava (veche) kelarĭ.
La origine este limba latina cellarium (conform limba italiana cellaio, franceza cellier), care, prin intermediul limba neogreaca: ϰελλάρι(ον), a dat si chelar, substantiv neutru (camara, depozit de provizii), conform celar.
Cuvintul limba greaca (veche) a trecut in limba turca:, bulgara kiler, de unde dubletul rom. chiler, substantiv neutru (camara). – Derivat chelarita, substantiv feminin (sotia chelarului; femeie care indeplinea functia de chelar); chelarie, substantiv feminin (indeletnicirea de chelar).
7Chelar, chelari substantiv masculin (det.) gardian. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)