Chiabur -ă
Definitie, sens si explicatie
1Chiabur, -ă, chiaburi, -e, substantiv masculin, adjectiv (Țaran) instarit, bogat. – Din limba turca: Kibar.
2Chiabur substantiv (Transilvania) gazda, gazdac.
3Chiabur adjectiv verifica cuvantul: avut, bogat, instarit, situat.
4Chiabur substantiv masculin, adjectiv m. (silabe chia-), plural chiaburi; f. singular chiabura, g.-d. art. chiaburei, plural chiabure
5Chiabur -i m. cuvant invechit Țaran bogat, care poseda pamant si importante mijloace de productie. /<turc. kibar
6Chiabur (chiabura), adjectiv – Bogat, opulent, instarit.
Limba Turca: kiabir „bogat, puternic” (Cihac, Ii, 562; seineanu, Ii, 109; Lokotsch 981). – Derivat chiaburesc, adjectiv (de chiabur); chiaburi, verb (a se imbogati); chiaburie, substantiv feminin (bogatie, bunastare).
Limba Turca: kiabir „bogat, puternic” (Cihac, Ii, 562; seineanu, Ii, 109; Lokotsch 981). – Derivat chiaburesc, adjectiv (de chiabur); chiaburi, verb (a se imbogati); chiaburie, substantiv feminin (bogatie, bunastare).