Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Chiag -guri

1 * Cuvantul cu diacritice: chiág -guri
Cuvantul fara diacritice: chiag

Definitie: chiag (-guri), substantiv neutru – 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegătoarelor și al copilului, care încheagă cazeina din lapte. – 2. Cea de a patra despărțitură a stomacului rumegătoarelor, din care se extrage cheagul. – 3. Coagul. – 4. Nucleu, bază, origine, fundament. – Varianta (Trans. de Nord) ciag. Mr., megl. cl’ag. Limba Latina vulg. clagum, de la quaglum forma popular de la coagulum „cheag” (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 355; Candrea-Dens., 332; REW 2006; DAR); conform, de la forma fără metateză, limba italiana caglio, prov. calh, verifica cuvantul: franceza cail, cat. coall, sp. cuajo, port. coalho. Cuvîntul sard. menționat de Pușcariu în sprijinul celui rom. nu este valabil, conform Wagner 113. Conform: totuși o metateză asemănătoare în limba latina clagorium › limba albaneza kljuar (Meyer, 193), ca și în cochlea › limba italiana chioccia, copula › napol. chioppa, pungulus › rom. ghimp, etcetera Derivat chegar, substantiv neutru (găleată unde se încheagă laptele), care ar putea proveni direct din limba latina clagorium, menționat mai sus, și care s-a conservat mai ales în numeroase der.: chegarniță, chi(a)gorniță, chegornicer, chegăreață, chegărete, etcetera; închega, verb (a face cheag; a coagula; a cimenta, a consolida; a alcătui, a forma), care se derivă de obicei din limba latina in-coagulare (REW 2005; DAR) sau de la un vulgar clagāre (Densusianu, Hlr., 90; Pușcariu 817; Candrea-Dens., 333), dar care ar putea fi și der. rom. de la chiag (conform mr. ncl’eg, megl. angl’eg, ancl’ag); închegător, adjectiv (coagulant); închegătoare, substantiv feminin (plantă, Geranium Robertianum), închegătură, substantiv feminin (acțiunea de a coagula); deschega, verb (a elimina coagularea). Cuvîntul rom. a trecut în rut. gljag, pol., limba rusa gljak (Miklosich, Wander., 10; Berneker 311), rut. klagaty „a închega”, pol. sklagac sie „a se coagula”, slov. kljag (Candrea, Elemente, 401; Miklosich, Etym. Wb., 66).