Definitie Chiar -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Chiar, -Ă, chiari, -e, adverb , adjectiv I. Adv.
1. Tocmai, intocmai, exact.
Porneste chiar acum. ♦ Însusi, singur, nu altcineva sau altceva decat...
Era chiar copilul lui.
2. Pana si, inca si.
Chiar prin somn tot simtea. ♦ Înca; deja.
Chiar de la inceput. ♦ (Precedat de „nici”) Macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Și in cazul.
Ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni.
3. În realitate, cu adevarat, intr-adevar.
Iata ca chiar vine.
4. (Înv.) În mod clar, lamurit. II. Adjectiv (Înv.) Clar, curat, pur, limpede. – Limba Latina Clarus.

Varianta definitie 2: Chiar adverb verifica cuvantul: clar, deslusit, explicit, expres, lamurit, limpede, raspicat.

Varianta definitie 3: Chiar adverb
1. exact, intocmai, tocmai, (invechit si popular) savai, (popular) oblu, taman, (invechit si reg.) asasi. (- asa s-a intamplat.)
2. verifica cuvantul: drept.
3. verifica cuvantul: in-tocmai.
4. verifica cuvantul: tocmai.
5. indeosebi, tocmai, (invechit si popular) osebit. (- asta-i place lui.)
6. verifica cuvantul: inca.
7. tocmai, (prin Banat si Transilvania) bas. (Nu s-a intamplat - de multa vreme.)

Varianta definitie 4: Chiar adjectiv verifica cuvantul: clar, cristalin, curat, deslusit, distinct, evident, lamurit, limpede, precis, pur, transparent.

Varianta definitie 5: Chiar adjectiv m., plural chiari; f. singular chiara, plural chiare

Varianta definitie 6: Chiar adverb

Varianta definitie 7: Chiar2 -a (-i, -e) inv. (despre apa, lumina etcetera) Care este lipsit de impuritati; limpede; straveziu. /<lat. clarus

Varianta definitie 8: Chiar1 adverb 1) Tocmai; intocmai; anume; exact. - el. - acum. 2) Pana si; inca si. Și-ar da - si viata. 3) Într-adevar; cu adevarat; in realitate. - pleaca! 4) Înca. - din prima zi. 5) (precedat de Nici) Nici macar. Nici - parintii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propozitie concesiva introdusa prin Daca) Și daca. Intru - daca nu ma pofteste nimeni. /<lat. clarus

Varianta definitie 9: Chiar adverb , adjectiv –
1. (Înv.) Clar, pur, curat. –
2. Clar, evident. –
3. Exact, tocmai, intocmai. –
4. Realmente, efectiv, intr-adevar. –
5. Însusi, singur, nu altcineva. –
6. Pina si, inca si. – Istr. kl’or.
Limba Latina clarus, claro (Puscariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), conform limba italiana chiaro, prov. clar, franceza clair, sp., port. claro, in sp. cu acelasi uz adverb Uzul adjectiv , este frecvent si comun in textele vechi; s-a pastrat in citeva expresii, din chiar senin, sau apa chioara (in loc de apa chiara): indepartindu-se de sensul curent, cuvintul a fost confundat cu chior „cu un singur ochi”, ceea ce, pe linga alterarea fonetica, a modificat si sensul, astfel incit astazi apa chioara inseamna „zeama lunga” sau „posirca” (totusi, dupa P. Tanase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior „cu un singur ochi”; si, dupa Buescu, RPF, II, 337, de un cuvint diferit, in legatura cu sp. chirla, port. chilra).
Pentru semantismul lui chiar, adverb , conform limba italiana (ep)pur(e), limba latina pure, limba germana rein, si uzul adverb al lui curat (Șeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).