Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Chingă

1 * Cuvantul cu diacritice: chíngă
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: CHINGĂ, chingi, substantiv feminin 1. Fâșie de piele sau de țesătură de cânepă, cu care se fixează șaua pe cal. ♢ Expresie A strânge (pe cineva) în chingi = a constrânge, a lua din scurt (pe cineva). A slăbi (pe cineva) din chingi = a lăsa (pe cineva) mai liber. A-l ține (pe cineva) chingile = a fi, a se simți în putere, a fi în stare. 2. Cingătoare din piele sau de pânză. 3. Bară de lemn sau de metal care leagă părțile componente ale unui obiect, solidarizându-le și mărind rezistența obiectului. – Limba Latina clinga (= cingula).

2 * Cuvantul cu diacritice: chíngă
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: CHINGĂ substantiv verifica cuvantul: brâu, chimir, cingătoare, spetează, șerpar.

3 * Cuvantul cu diacritice: chíngă
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: CHINGĂ substantiv 1. (CONSTR.) cătușă, (regional) cocoșlău, coțofană, găinar, martac, primblă, prinsoare, scleamă, limba-caprei. (- la căpriorii casei.) 2. (CONSTR.) (regional) cătușă, cheotoare, încheietură. (- la acoperișul casei.) 3. verifica cuvantul: braț. 4. verifica cuvantul: spetează. 5. verifica cuvantul: stinghie. 6. verifica cuvantul: crivac. 7. (TEHNICA) punte, (regional) curmeziș, mijlocaș, pod, război. (- la ferăstrău.)

4 * Cuvantul cu diacritice: chíngă
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: chingă substantiv feminin, g.-d. art. chingii; plural chingi

5 * Cuvantul cu diacritice: chíngă -gi
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: CHINGĂ -gi f. 1) Curea cu care se fixează șaua pe cal. ♢ A strânge pe cineva în -gi a constrânge pe cineva. 2) Bară folosită pentru a uni părțile componente ale unei construcții, ale unui obiect etcetera - la căpriori. 3) tehnica Bandă lată care servește la fixarea mai multor piese. [G.-D. chingii] limba latina clinga

6 * Cuvantul cu diacritice: chíngă chíngi
Cuvantul fara diacritice: chinga

Definitie: chingă (chingi), substantiv feminin – 1. Cingătoare, brîu. – 2. Fîșie de piele cu care se fixează șaua pe cal. – 3. Curea, legătură. – 4. Gaică la haine și paltoane. – 5. Bară, stinghie. – 6. Fîșie de teren. – Varianta cingă. Mr. vingă, vinglă, megl. cl’ingă. Limba Latina cingŭla (Diez, I, 27; Densusianu, Rom., XXIX, 330 și XXXIII, 276; Pușcariu 370; Candrea-Dens., 350; REW 1926; DAR); conform limba albaneza kjingëlë, limba italiana cinghia, prov. cenha, franceza sangle, cat. singla, sp. cello și cincha (Corominas, I, 756). Fonetismul rom. prezintă o schimbare care se explică de obicei printr-o metateză anterioară rom. (lat. clinga, după Candrea-Dens., și DAR), ipoteză infirmată de varianta Mai curînd trebuie presupus că rezultatul normal de la cingula, rom. cinghiă › cinghe, plural cinghi (conform auricula › ureche, plural urechi) a produs probabil, pe de o parte, metateza chingi cu sing. regresiv chingă, și pe de altă parte un sing. analogic cingă (DAR explică această ultimă formă ca pronunțare locală, în Mold., și ca reprezentant al unui limba latina clinga, în Trans.; conform Pușcariu 370). Conform: totuși lat clinga › napol. chienga (Battisti, II, 944). Derivat închinga (var. închingi, înching(i)ui), verb (a încinge; a pune chinga); deschinga, verb (a scoate chinga). Conform: cinge.