Chingă
Definitie, sens si explicatie
1Chingă, chingi, substantiv feminin
1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ♢ Expresie A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva).
A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber.
A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare.
2. Cingatoare din piele sau de panza.
3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Limba Latina *Clinga (= cingula).
1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ♢ Expresie A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva).
A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber.
A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare.
2. Cingatoare din piele sau de panza.
3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Limba Latina *Clinga (= cingula).
2Chingă substantiv verifica cuvantul: brau, chimir, cingatoare, speteaza, serpar.
3Chingă substantiv
1. (Constr.) catusa, (regional) cocoslau, cotofana, gainar, martac, primbla, prinsoare, scleama, limba-caprei. (- la capriorii casei.)
2. (Constr.) (regional) catusa, cheotoare, incheietura. (- la acoperisul casei.)
3. verifica cuvantul: brat.
4. verifica cuvantul: speteaza.
5. verifica cuvantul: stinghie.
6. verifica cuvantul: crivac.
7. (Tehnica) punte, (regional) curmezis, mijlocas, pod, razboi. (- la ferastrau.)
1. (Constr.) catusa, (regional) cocoslau, cotofana, gainar, martac, primbla, prinsoare, scleama, limba-caprei. (- la capriorii casei.)
2. (Constr.) (regional) catusa, cheotoare, incheietura. (- la acoperisul casei.)
3. verifica cuvantul: brat.
4. verifica cuvantul: speteaza.
5. verifica cuvantul: stinghie.
6. verifica cuvantul: crivac.
7. (Tehnica) punte, (regional) curmezis, mijlocas, pod, razboi. (- la ferastrau.)
4Chinga substantiv feminin, g.-d. art. chingii; plural chingi
5Chingă -gi f. 1) Curea cu care se fixeaza saua pe cal. ♢ A strange pe cineva in -gi a constrange pe cineva. 2) Bara folosita pentru a uni partile componente ale unei constructii, ale unui obiect etcetera - la capriori. 3) tehnica Banda lata care serveste la fixarea mai multor piese. [G.-d. Chingii] /<lat. clinga
6Chinga (chingi), substantiv feminin –
1. Cingatoare, briu. –
2. Fisie de piele cu care se fixeaza saua pe cal. –
3. Curea, legatura. –
4. Gaica la haine si paltoane. –
5. Bara, stinghie. –
6. Fisie de teren. – Varianta cinga.
Mr. vinga, vingla, megl. cl’inga.
Limba Latina cingŭla (Diez, I, 27; Densusianu, Rom., Xxix, 330 si Xxxiii, 276; Puscariu 370; Candrea-dens., 350; Rew 1926; Dar); conform limba albaneza kjingëlë, limba italiana cinghia, prov. cenha, franceza sangle, cat. singla, sp. cello si cincha (Corominas, I, 756).
Fonetismul rom. prezinta o schimbare care se explica de obicei printr-o metateza anterioara rom. (lat. *clinga, dupa Candrea-dens., si Dar), ipoteza infirmata de varianta Mai curind trebuie presupus ca rezultatul normal de la cingula, rom. *cinghia › *cinghe, plural cinghi (conform auricula › ureche, plural urechi) a produs probabil, pe de o parte, metateza chingi cu sing. regresiv chinga, si pe de alta parte un sing. analogic cinga (Dar explica aceasta ultima forma ca pronuntare locala, in Mold., si ca reprezentant al unui limba latina *clinga, in Trans.; conform Puscariu 370).
Conform: totusi lat *clinga › napol. chienga (Battisti, Ii, 944).
Derivat inchinga (var. inchingi, inching(i)ui), verb (a incinge; a pune chinga); deschinga, verb (a scoate chinga).
Conform: cinge.
1. Cingatoare, briu. –
2. Fisie de piele cu care se fixeaza saua pe cal. –
3. Curea, legatura. –
4. Gaica la haine si paltoane. –
5. Bara, stinghie. –
6. Fisie de teren. – Varianta cinga.
Mr. vinga, vingla, megl. cl’inga.
Limba Latina cingŭla (Diez, I, 27; Densusianu, Rom., Xxix, 330 si Xxxiii, 276; Puscariu 370; Candrea-dens., 350; Rew 1926; Dar); conform limba albaneza kjingëlë, limba italiana cinghia, prov. cenha, franceza sangle, cat. singla, sp. cello si cincha (Corominas, I, 756).
Fonetismul rom. prezinta o schimbare care se explica de obicei printr-o metateza anterioara rom. (lat. *clinga, dupa Candrea-dens., si Dar), ipoteza infirmata de varianta Mai curind trebuie presupus ca rezultatul normal de la cingula, rom. *cinghia › *cinghe, plural cinghi (conform auricula › ureche, plural urechi) a produs probabil, pe de o parte, metateza chingi cu sing. regresiv chinga, si pe de alta parte un sing. analogic cinga (Dar explica aceasta ultima forma ca pronuntare locala, in Mold., si ca reprezentant al unui limba latina *clinga, in Trans.; conform Puscariu 370).
Conform: totusi lat *clinga › napol. chienga (Battisti, Ii, 944).
Derivat inchinga (var. inchingi, inching(i)ui), verb (a incinge; a pune chinga); deschinga, verb (a scoate chinga).
Conform: cinge.