Definitie Chiti - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Chiti1, chitesc, verb IV. (Popular)
1. Tranzitiv, instranzitiv si reflexiv A socoti, a chibzui; a crede, a gandi. ♦ Tranzitiv A pune la cale; a planui.
2. Tranzitiv A potrivi, a aranja, a randui bine. – Din scr. Kititi.

Varianta definitie 2: Chiti2, chitesc, verb IV.
Tranzitiv (Popular)
1. A tinti (cu arma, cu piatra), a ochi; prin extensiune a trage (cu o arma); a lovi, a nimeri (tinta).
2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. Hititi (apropiat de chiti1).

Varianta definitie 3: Chiti verb verifica cuvantul: aprecia, aranja, arunca, aseza, avanta, azvarli, chibzui, clasa, clasifica, considera, crede, dispune, distribui, gasi, gandi, grupa, intentiona, imparti, intocmi, judeca, ochi, opina, ordona, organiza, orandui, planui, potrivi, precipita, proiecta, pune, repartiza, repezi, randui, sari, sistematiza, socoti, tinti, viza, zvarli.

Varianta definitie 4: Chiti (a socoti, a atinti, a impodobi) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural chitesc, imperfect 3 singular chitea; conj. prezent 3 singular si plural chiteasca

Varianta definitie 5: A chiti2 -esc tranzitiv reg. 1) A lua drept tinta (pentru arma); a tinti; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi

Varianta definitie 6: A chiti1 -esc tranzitiv popular 1) A prevede din timp, elaborand un plan; a planifica; a chibzui. 2) A gasi de cuviinta; a socoti; a crede; a gandi; a considera. 3) (lucruri sau fiinte) A face sa devina (mai) frumos, adaugand elemente decorative; a impodobi; a infrumuseta. /<sb. kititi

Varianta definitie 7: Chiti (-tesc, -it), verb –
1. A impodobi, a infrumuseta, a orna. –
2. A potrivi, a aranja, a orindui. –
3. A organiza, a planui, a dispune. –
4. A proiecta, a calcula. –
5. A judeca, a chibzui, a gindi.
Sb. kititi „a infrumuseta”, sau bulgara kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679).
Cu toate ca evolutia semantica este fireasca in toate fazele ei, este rar ca un cuvint limba slava (veche) sa fi dezvoltat in rom., de la sine, o gama atit de intinsa de sensuri.
Este de presupus ca in evolutia sa ar fi influentat vreun cuvint ca a cata, sau poate limba neogreaca: ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Derivat chiteala, substantiv feminin (podoaba; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecata, parere; supozitie, idee).
Conform: cuvintul urmator.

Varianta definitie 8: Chiti (-tesc, -it), verb –
1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. –
2. A tinti. –
3. A arunca o privire. –
4. A nota, a observa.
Sb. hitat, hititi „a trage, a slobozi”, contaminat si in mare parte confundat cu cuvintul anterior (Puscariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Derivat chitaci, substantiv masculin (ochitor; care tinteste bine), prost explicat de Löwe 9 pe baza bulgara skitač „vagabond”; chitas, substantiv masculin (ochitor); chiteala, substantiv feminin (ochire, tintire).